Este adevărat că în România angajații din industria auto sunt de până la zece ori mai prost plătiți decât cei din Germania și de până la șapte ori mai prost plătiți decât cei din Franța. Este adevărat că și un salariu mediu net de 2.600 de lei nu este unul prea mare, ca pe de-o parte sunt cei cu salarii sub 2.000 de lei, dar și cei cu mii de euro.
Dar ce au uitat angajații de la Dacia săptămâna trecută este că industria auto este una din ce în ce mai competitivă, că marjele de profit au scăzut foarte mult, iar din piața europeană s-au evaporat în doar câțiva ani aproape cinci milioane de mașini care s-ar fi vândut anual. Cu toate că 306.000 de mașini cât s-au produs anul trecut la Mioveni sau o mașină pe minut pare un volum mare, la nivel european este unul nesemnificativ. Și oprirea neanunțată a producției nu numai nu va ajuta profitul companiei să crească, ci cu siguranță l-a făcut să se micșoreze și mai mult.
Ce ar trebui să ceară angajații Dacia?
În ultimii ani salariații uzinei au ieșit, au proestat și au cerut aproape numai măriri de salarii. Măriri care au venit, poate nu atât de repede sau atât de mari cum și-ar fi dorit fiecare salariat. Ei ar trebui să privească înainte și imaginea de ansamblu. Pentru ca Renault să mărească salariile, Dacia ar trebui să producă mai eficient și să aibă costuri mai mici. Cum să ai costuri mici când România nu are nicio autostradă care să traverseze munții? Cum să fie Dacia eficientă când mașinile trebuie transportate către Vest pe Valea Oltului, drum cu o singură bandă pe sens? Cum să fie Dacia eficientă în viitor când autostrada Pitești – Sibiu e ca și abandonată în favoarea uneia pe Valea Prahovei pentru turiștii care merg în weekend la munte? Nu spune nimeni să nu se construiască A3 Comarnic Brașov, dar trebuie analizat cu grijă impactul economic, iar în România se preferă investiții foarte scumpe în autostrăzi, când câteva centuri ocolitoare amplasate strategic ar fi mai ieftine și aproape la fel de eficiente. Acum Guvernul a anunțat intenția de a privatiza CFR Marfă, companie care poate ar reprezenta o alternativă de transport ieftină. Poate salariații Dacia ar trebui să arunce o privire și la ce se întâmplă acolo și poate să se asigure că nu se va întâmpla la CFR Marfă ce s-a întâmplat la Aro sau la alți giganți economici, unde “investitorul strategic” doar a beneficiat de susținere pentru a tăia utilajele și a le vinde la fier vechi, desigur, pentru un profit considerabil.
Salariații Dacia poate ar trebui să ceară și atragerea de către statul român unui al treilea constructor auto. Încă un jucător care să producă peste 200.000 de mașini anual cu siguranță va crește competitivitatea forței de muncă, va duce la creșterea cererii de salariați pregătiți în industria auto și implicit la creșteri salariale dar și la o mai bună pregătire a acestora. Albania, Maroc, Serbia, au reclame pe CNN și siteuri dedicate investitorilor unde sunt specificate informații de la costuri salariale, infrastructură, costuri legate de energie și avantaje. România nu are așa ceva.
Salariații Dacia poate chiar ar trebui să fie nemulțumiți de nerespectarea contractului de privatizare de către Ford, la Craiova. Ford a promis inițial că va produce 300.000 de mașini anual în România, dar a ajuns să producă sub 100.000. Mai mult, americanii au decis ca mult-așteptatul SUV EcoSport să fie produs în India pentru Europa și nu la Craiova, o altă lovitură adusă fabricii din România. De ce ar trebui să le pese celor de la Dacia de Ford? Pentru că poate în timp unii vor dori să plece de la Mioveni la Craiova pentru un salariu mai mare. Cu o producție mai mare Ford ar trebui să angajeze mai mulți oameni, nu să-i “încurajeze să plece cu salarii compensatorii”. Desigur, explicația americanilor este că piața europeană este una în scădere, însă ei în contractul de privatizare au spus doar cât vor să producă, nu ce mașină și nu pentru ce piețe. Europa este în scădere, însă alte piețe cresc exponențial.
Poate că salariații de la Dacia ar trebui să ceară nu doar măriri de salarii, ci și cât mai multe cursuri de pregătire în România sau Franța. Cu cât un angajat este mai calificat, cu atât are un salariu mai mare. Anul trecut vicepreședintele BMW care a vizitat România a subliniat că pe piața locală degeaba sunt salarii mici dacă nu există productivitate ridicată, iar un inginer cu un robot are productivitate exponențial mai mare comparativ cu un muncitor care strânge singur șurubul.
Salariații de la Dacia poate ar fi trebuit să protesteze anul trecut atunci când guvernul Boc a decis reducerea taxei de poluare cu 25% decizie ce a lovit direct în piața auto locală și implicit în Dacia. Cum Dacia a avut în trecut profitul cel mai mare când a vândut în România cel mai mult, decizia executivului de atunci a redirecționat câștigul dinspre piața auto și Dacia, către cetățenii care importă mașini second-hand din Germania și le vând în România fără ca statul să primească vreun impozit pe profitul obținut.
Poate salariații de la Dacia ar trebui să protesteze și împotriva mașinilor înmatriculate în Bulgaria. Zeci sau poate chiar sute de mii de români aleg să plătească taxe statului bulgar, dar să polueze în România. În Germania sau în oricare altă țară din Vest dacă vecinul te vede cu mașină înmatriculată în altă țară două zile la rând, în a treia a sunat la poliție și la fisc. În România a ajuns să ni se pară normal ca cineva să facă evaziune fiscală și să faulteze cât poate statul.
Salariile într-o uzină auto țin de productivitatea acelei uzine. Renault a menținut după 2004 la Dacia un sistem de producție bazat pe angajați, sistem care nu mai există nicăieri în Europa deoarece este unul ineficient și costisitor. De ce? Pentru că având angajați producția trebuie să fie una stabilă pentru a garanta locurile de muncă. Orice fluctuație prea mare de producție, atrage după sine concedieri. Cei din Vest preferă roboții deoarece aceștia sunt foarte flexibili, dar și scumpi.
Ford ne-a demonstrat flexibilitatea roboților anul trecut în decembrie – au eliminat un schimb de producție la Craiova, producția a scăzut de la 550 la 250 de mașini pe zi, dar prin instalarea de noi roboți aceasta a crescut înapoi la 365, cu acelați număr de salariați.
În acest context, cei de la Dacia protestau săptămâna trecută că sunt controlați prea dur la plecarea din fabrică sau pentru consum de alcool și că mașinile “ies mai repede la Mioveni decât pâinea la brutărie”. Faptul că se fac controale este foarte bine, deoarece un muncitor neatent se poate răni sau poate răni pe altcineva. Dacă cineva pleacă acasă cu diverse componente, acele componente cu siguranță vor fi “achitate” de totți muncitorii. Desigur, poate ar trebui regândit și sistemul de control. Dar poate ar trebui să ne amintim că și la aeroport controlul de siguranță este unul dur, dar trebuie să fim cu toții bucuroși că este așa deoarece alternativă este una mult mai periculoasă.