Radu Paraschivescu – Muște pe parbirzul vieții: Nou catalog de perle. Editura Humanitas.
Radu Paraschivescu, uimitor traducător (peste șaizeci de tomuri!), spumos romancier (superbe romane!) are și un ochi ager pentru obiceiurile strâmbe ale conaționalilor și o ureche fină pentru limbajul acelorași. Cu vreo opt ani în urmă a publicat o remarcabilă carte , „Ghidul nesimțitului”, apoi o adunare de gogomănii, „Fie-ne tranziția ușoară” și încă una, „Mi-e rău la cap, mă doare mintea”. A recidivat cu „Dintre sute de clișee”. Și iată că nu se oprește, ci continuă cu acest nou catalog de perle, care pare să le bată pe toate. Nu se sfiește să privească spre toate domeniile: afaceri, economie, finanțe, cultură, dragoste, sex, căsătorie, familie, filozofie, gândire, logică, religie, fotbal, media și showbiz, muzică și texte muzicale, politică, sănătate, medicină, igienă. Nu se sfiește să-i prindă pe toți cei care stâlcesc limba, oricare ar fi rangul lor.
Iată exemple: „ANI, care văd că din portocaliu vrea să devină roșu cenușiu spre galben; nu știu ce vrea să devină, dar face tot felul de jocuri de gleznă” (Marian Vanghelie); „Sper ca cele șapte firme românești să avem succes” (Maria Grapini); „Din punct de vedere al politicii salariale, punctul de vedere al Guvernului rămâne același” (Emil Boc); „Cine nu adună cu mine nu risipește”(Pavel Coruț); „Cine promovează și mai pomenește astfel de soluții pentru a salva economia națioanală luând drepturile de autor sau suprataxandu-le este un cretinoid” (Mădălin Voicu); „Pentru a face față competiției de pe piață, fabricarea tractoarelor cu GPS reprezintă o soluție (Mircea Geoană); „Statul nu cheltuie bani de gratis” (Vasile Blaga); „Cum poți scrie într-o limbă în care nu-i cunoști bețivii?” (Varujan Vosganian); „La toți ne plac Elena” (Marian Vanghelie); „Eu am avut o părere personală, exprimată în public, și între sânii partidului” (Silviu Prigoană); „Mi-am dat seama ce înseamnă un public arhiplin” (Ilie Stan); „Trebuie să aproximezi foarte exact cantitățile” (Anca Țurcașiu); „Știu cu ochiul liber ceea ce am văzut” (Marius Iorga); „Eu am la partid numai câini bolnavi” (Corneliu Vadim Tudor); „Să nu abuzați în exces de soare!” (Sânziana Buruiană).
Pe o scenă unde personalitățile conviețuiesc, într-un timp al disprețului pentru limba română, pentru cultură și pentru gândire – sunt de părere editorii –, Muște pe parbrizul vieții măsoară amploarea derivei în care a intrat discursul public. Dincolo de râsul pe care-l provoacă una sau alta dintre perlele scoase în virtutea inepției, cartea aceasta e de fapt dovada unui masacru despre care nu se scrie în ziare și nu se vorbește la televizor. Ea pune conul de lumină pe torționarii vechi și noi ai limbii române – oameni care au batjocorit-o, au sluțit-o și au umplut-o de noroi. Fără să ezite, fără să le pară rău. Indiferent dacă sunt politicieni, oameni de afaceri sau exponenți ai showbizului, cotizanții din Muște pe parbrizul vieții oferă un spectacol la care, deloc paradoxal, hohotele sunt direct proporționale cu tristețea.
„Când sunt prost dispus – adaugă Andrei Pleșu –, ceea ce mi se întâmplă destul de des, din varii motive, răsfoiesc culegerile de perle de tranziție ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureală și impostură valahă are efectul paradoxal de a mă întrema. Avem, carevasăzică, resurse de umor (fie și involuntar), avem încă resurse de vitalitate animală din care, cine știe, vor răsări, cândva, și florile gingașe ale normalității!“