Eficienta sistemului bancar romanesc este cu mult mai mica decat cea a sistemelor bancare ce functioneaza in economiile de piata dezvoltate, desi cresterile inregistrate in ultimii ani sunt importante.
In perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, accelerarea reformelor atat in sistemul bancar cat si in industrie este o conditie de netagaduit, arata un studiu realizat de analistii Bank Austria Creditanstalt.
Crizele din sistemul bancar si din cel al fondurilor de investitii ce au aparut in anii 1999/2000 au demonstrat atat vulnerabilitatea sectorului financiar cat si lipsa disciplinei ce caracterizeaza aceasta piata.
Gradul de intermediere financiara ramane scazut, sistemul bancar nefiind capabil sa asigure o transformare eficienta a economisirilor in investitii. Principalele cauze sunt lipsa de increderea a populatiei (deci o rata scazuta a economisirii) pe de o parte si dificultatea protejarii drepturilor creditorilor (de unde preferinta bancilor pentru investitii sigure, in titluri de stat sau operatiuni valutare) pe de alta parte. Cresterea puternica a creditarii din ultimii ani indica insa o schimbare a trendului.
Desi privatizarea bancilor detinute de stat este necesara pentru cresterea eficientei intermedierii financiare, aceasta nu rezolva toate problemele sitemului, care sunt legate de cele din industrie. Costurile politice si sociale ridicate au impiedicart pana acum orice reforma decisiva in acest domeniu. Companiile functioneaza inca sub constrangeri bugetare laxe, fapt ce afecteaza refacerea sistemului bancar.
In perpectiva aderarii la Uniunea Europeana, este necesara o mai buna aliniere a reglementarilor interne la standardele internationale, apreciaza autorii studiului.
De asemenea, imbunatatirea calificarii personalului bancar este de maxima importanta pentru intarirea sistemului de management, la fel ca si colaborarea mai stansa cu organismele de conducere din stainatate.
Profitabilitatea si eficienta sistemului
Sistemul bancar romanesc a facut progrese, dar mai raman multe de realizat pentru a deveni unul performant.
Profitabilitatea si eficienta au revenit in sistemului bancar romanesc, dupa ce au avut puternic de suferit in timpul anilor de criza economica. Insanatosirea a survenit pe fondul stabilizarii mediului macroeconomic si a privatizarii institutiilor de credit detinute de stat
Masurile de reforma luate (inchiderea Bancorex, privatizarea Bancii Agricole in 2001, crearea Aentiei pentru Valorificarea Activelor Bancare) au dus la o scadere a cotei detinute de creditele neperformante in portofoliul bancilior de la 58,5% in 1998 la numai 2,3% in 2002, arata un studiu efectuat de Bank Austria Creditanstalt.
Modificarea normelor de clasificare a creditelor la inceputul anului 2003 a dus insa la o noua crestere a proportiei creditelor neperformante, pana la 8,2%.
In anul 2000 BNR a creat Centala Riscurilor Bancare, institutie care supravegheaza rambursarea imprumuturilor si ofera informatii despre structura debitorilor si bonitatea lor.
Unul dintre cei mai importanti pasi pentru eficientizarea pietei bancare este retragerea statului din acest sector. Dupa ce a privatizat sau restructurat o parte din bancile pa care le detinea, statul mai avea la sfarsitul anului 2003 o cota de 38,4% din totalul activelor bancare, fata de 85%, in 1990. Randamentul activelor din sistem a crescut de la -1,5% in 1999 la 2,5% la sfarsitul lui septembrie 2003. In aceeasi perioada, rata profitabilitatii a urcat de la -15,3% la 18,2%.
Prezenta tot mai puternica in sistem a bancilor straine a dus la cresterea concurentei si a eficientei. In plus, datorita concurentei tot mai puternice, ecartul dintre dobanzile platite la depozite si cele percepute pentru imprumuturi a scazut. La aceasta au mai contibuit si dezinflatia si scaderea nevoii de a crea provizioane pentru creditele acordate.
Gradul de intermediere financiara (raportul dintre activele bancare si PIB) a fost in anul 2003 de numai 32% , o valoare scazuta comparativ cu rezultatele inregistrate de celelalate tari candidate la aderare (de exemplu, in cazul Poloniei acesta este de 64,7%, al Croatiei de 105%, iar pentru Republica Ceha de 107%). Declinul acestui indicator pe o perioada lunga de timp a fost alimentat de lipsa unui progres in plan macroeconomic. De abia in ultimii doi ani, gradul de intermediere financiara a crescut, datorita cesterii explozive a creditului.
Proportia imprumuturilor private in PIB ramane scazuta, ajungand la finalul lui 2003 la doar 14,5%. Aceasta se datoreazaan primul rand politicilor foarte prudente aplicate de banci in acordarea creditelor. Aceasta atitudinea a fost cauzata de dificultatea cu care pot fi protejate drepturile creditorilor, lipsa informatiilor privind debitorii si nu in ultimul rand, lipsa reformei in domeniul marilor companii.
Bancile au preferat in schimb sa se implice in afaceri cu grad redus de risc (imprumuturi pe pietele internationale, tranzactii interbancare, achizitia de titluri de stat), ceea ce a dus la aglomerarea sectorului de credite private si la vulnerabilitatea bancilor fata de schimbarile bruste ale cursului valutar. In plus, aproape jumatate din creditele acordate sectorului privat sunt pe termen scurt, desi numai creditele pe termen lung pot finanta proiecte ample, care ar duce la imbunatatirea mediului macroeconomic.
Cresterea salarilui real a dus in 2003 la cresterea cererii de credite. Creditele acordate persoanelor private s-au triplat anul trecut, in timp ce creditele acordate companiilor au crescut cu 45%. In consecinta, ponderea creditelor private in PIB a crescut de la 10,3% in 2002 la 14,5% in 2003.
Pentru a echilibra deficitul de cont curent, BNR, constransa de o politica monetara restrictiva, a ridicat in 2003 rata dobanzii de referinta de la 17,4% la 21,25%. In plus, au fost modificate si normele ce reglementeaza acordarea creditelor.
Cresterea cererii de consum, dublata de cresterea lenta a depunerilor, a dus in 2003 la scaderea raportului depozite private/PIB, dupa ce crescuse in ultimii doi ani.
Solvabilitatea sistemului bancar s-a imbunatatit substantial in ultimii ani, in special datorita privatizarii bancilor detinute de stat si a majorarii limitei minime a capitalurilor proprii, ajungand in 2002 la 25%. O solvabilitate ridicata duce insa la aglomerarea sectorului de credite private si la scaderea eficientei intermedierii financiare. Cresterea exploziva a creditelor din ultimul an indica insa faptul ca bancile sunt tot mai putin atrase de ideea pastrarii unor lichiditati importante.
La sfarsitul anului 2003 solvabilitatea in sistemul bancar romanesc scazuse la 20%, o valoare insa confortabila peste limita minima de 12% impusa de BNR.
liviu.chiru@zf.ro