Recesiunea zonei euro „pare să fie pe terminate“, iar Europa poate acum să insiste mai mult pe stimularea cererii și pe înființarea de locuri de muncă, a declarat secretarul Trezoreriei Statelor Unite Jacob Lew într-unul dintre rarele mesaje optimiste despre economia europeană pe care le-au transmis liderii americani. De când economia SUA, cea mai mare din lume, a început să-și revină, oficialii americani și-au făcut un obicei din a da sfaturi și a critica strategia anticriză a europenilor.
„După ce a realizat un progres semnificativ pentru a ajunge la stabilitate financiară, Europa este acum în poziția din care poate depune mai multe eforturi pentru stimularea cererii și a înființării de locuri de muncă“, a afirmat Lew, citat de The Wall Street Journal. Lew pune accent pe cererea internă deoarece în SUA aceasta este coloana vertebrală a economiei și pe crearea de locuri de muncă pentru că în zona euro nivelul șomajului se află la niveluri record, de peste 12%. În SUA șomajul este de 7%, nivel considerat îngrijorător.
Zona euro, cea mai mare piață de desfacere pentru exportatorii din România, a ieșit din recesiune în cel de-al doilea trimestru, dar economia a încetinit aproape de stagnare în al treilea trimestru, notează agenția Thomson Reuters.
Cele mai recente date arată că producția industrială din zona euro a scăzut abrupt în octombrie, ceea ce pune sub semnul îndoielii durabilitatea revenirii economice. În plus, cei mai slabi membri ai uniunii monetare continuă să se chinuie sub povara datoriilor care au stat la baza crizei.
Optimismul precaut al secretarului Lew, care anul acesta s-a implicat activ în discuțiile liderilor europeni legate de strategia anticriză, contrastează cu cel exuberant al unor șefi de state și de guverne din Europa precum președintele Franței François Hollande.
Trei motive de îngrijorare
Unul dintre semnele victoriei asupra crizei evocate de aceștia este scăderea deficitelor de cont curent, însă alți indicatori îndeamnă la prudență: exporturile slabe, retragerile de capital și datoriile încă mari, avertizează The Wall Street Journal.
Deficitele de cont curent gigantice –indicatori al deficitelor comerciale și al altor fluxuri negative de capital precum dobânzile datoriilor – care stau la baza crizei financiare s-au evaporat, însă procesul se datorează în mare parte colapsului importurilor odată cu încetinirea creșterii sau cu scăderea economiilor. După cinci ani de criză exporturile Greciei sunt încă sub nivelul din 2008, iar cele ale Portugaliei și Italiei își revin anemic. Excepția este Spania, unde livrările sunt cu peste 25% mai mari decât în 2009.
Pentru țările cu performanțe slabe ale exporturilor se întrevede unul din două scenarii: ori importurile scad economia reîncepe să crească, ori economia nu-și revine deoarece nu poate atrage finanțare.
Chiar dacă conturile curente sunt în echilibru, statele vulnerabile se pot confrunta cu fuga capitalului. Spre exemplu, o criză politică ar putea reaprinde temerile că o țară va părăsi zona euro, ceea ce i-ar determina pe investitorii să renunțe la obligațiunile guvernamentale sau pe deponenți să-și transfere economiile în alt stat. După cum a demonstrat criza din Grecia, o țară ajunsă de mai multe ori în pragul falimentului financiar și al ieșirii din zona euro, și controlalele fără precedent de capital din Cipru pericolul transferării depozitelor este limitat.
Un alt pericol care amenință stabilitatea din zona euro sunt datoriile, care au continuat să crească pe măsură ce criza s-a acutizat. În unele țări, datoriile sunt atât de mari încât ar putea persista riscurile că acestea să nu poată fi rambursate. Mai rău, deflația și creșterea economică anemică împovărează și mai mult statele cu economii slabe și îndatorate, mărind probabilitatea unor viitoare restructurări de datorii.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 16.12.2013