Se stiu foarte putine lucruri despre Troteanu. Nu-i exclus sa i se fi facut, in anii din urma, o expozitie si un catalog, cu ocazia adjudecarii sale ca “fiu al locului”, de catre un muzeu judetean. In cazul multor pictori, la a caror calitate contemporanii au avut o reactie confuza sau fara accent, insumarea tuturor informatiilor, din tipariturile epocii si din publicatiile de dupa moartea acestora, ne ajuta sa le ghicim o parte din parcursul profesional si atat. Am filtrat toate cataloagele Tinerimii Artistice, ale Saloanelor Oficiale precum si cartile privitoare la viata culturala si la invatamantul artistic in perioada cand Petre Remus Troteanu a fost activ, si iata ce am aflat:
A prezentat lucrari in Bucuresti, la Saloane, in anii 1926-30, dupa aceea foarte rar, in 1935, 1944 si 1946. In 1912, cand il gasim membru societar la Tinerimea Artistica – unde a expus des si cu frumoase ambitii compozitii cu personaje avand marca stilistica clara si o dulceata modiglianesca, greu de explicat la pictorii romani din acei ani – locuia pe Str. Dr. Felix, 38. Numeroasele adrese la care putea fi contactat arata ca nu reusea sa se aseze, fie din pricini banesti, fie datorita altor cauze, poate si temperamentale.
In 1926, locuia in Bucuresti, in Aleea Gherghel, 4; in 1927, in Fundatura Bibescu, 13; in 1928, la Peris; in 1930, in comuna Gurbanesti, Ilfov. In 1935, statea cu chirie in Bd. Elisabeta, 87. In 1943, tot in Bd. Elisabeta, dar la nr. 60. La Iasi, unde a tinut mai multi ani catedra de Arte Decorative, la Belle Arte, adresa sa era Academiei, 7. Dupa care il vedem din nou in Capitala, intai la Sanatoriul Medical Chitila (!), apoi in str. Cornelia, 9. In anii primului razboi mondial, a fost un timp “pictor de front”. A deschis si o “personala”, in 1917, iar in 1918, la Expozitia artistilor care s-au documentat in transee, a prezentat tabloul “Bateria bombardata”.
Dupa ce Tinerimea Artistica s-a desfiintat, in 1947, iar Salonul Oficial s-a transformat in Anuala, a mai expus o data, in 1948. Poate a trimis in mai multe randuri lucrari, poate a renuntat. Felul sau de a picta si motivele intime ale acestui fel de a se raporta la realitate nu se mai potriveau deloc cu epoca. Petre Remus Troteanu picta pentru ochi, nu pentru infeudarea mintii. Arta lui, cu un hotarat rol decorativ, pare sa transfere in Romania criteriile de frumos ale faimosului panou matissian “Lux, calm, voluptate”.
Cred ca Petre Remus Troteanu n-a putut fi interpolat valoric intrucat era singurul in acest gen de imagine. In Europa avea loc, nu si in Bucuresti, iar la Iasi nici atat. Si azi, tablourile sale le pun atat meseriasilor domeniului, cat si “amatorilor” serioase probleme de definire. Ce-s ele: afise, cartoane de decor, imagini de reper optic? Intr-o piesa transmisa la Televiziunea publica, una din cele mai izbutite compozitii ale sale de prin anii ’25 era “obiect de inventar” la Buftea, de creat atmosfera “de epoca”.
Nici comparatia cu pictura lui Tonitza nu l-a avantajat, desi in toata lumea “scolile” si “gruparile” sunt argumente ale importantei unei idei estetice, nu probe care incrimineaza lipsa de personalitate. La noi, nu-i nici o rusine sa fii impresionist, dar a fi tonitzian aduce a impostura. Multi pictori – si cand spun multi socotesc ca e cazul catorva zeci de talente probate – n-au reusit sa se impuna, deoarece directia pe care se angajau nu avea o sustinere culturala mai larga. Faceau pionierat in directii estetice care, in Occident, devenisera de multa vreme bun public. La o licitatie de obiecte de arta in Cehia si Germania, lucrarile lui Petre Remus Troteanu ar suporta firesc o incadrare prestigioasa in sistemul artei cu o energica definire decorativa. In fata catorva cartoane de Troteanu, m-am gandit la Mucha si la afisistii anilor 1900.
*Cum articolele aparute pana acum in cadrul acestei rubrici constituie materia unei carti pe care intentionez s-o tiparesc anul viitor, le adresez interesatilor ei si persoanelor care detin informatii despre Petre Remus Troteanu, dar si despre alti pictori, asemeni lui foarte putin stiuti azi, sa ma contacteze in scris sau telefonic, pe adresa Ziarului de Duminica. Artistii in aceasta situatie sunt: Lucretia Darie (Silion) Mihail, Ioan Mihail, Al. Basarab, Merica Ramniceanu, M.H. Georgescu, Ionescu Doru, Grigore Manea, Aurel Kessler, Oscar Schmidt, Henri Daniel, Gh. Marculescu, Tache Soroceanu, Dimitrie Serafim, C.C. Constantinescu-Alibaba, Emilian Lazarescu, Dimitrie Varbanescu.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar