Petrecere cu poezie

Opt autori consacrati, repere ale poeziei romanesti de azi, si noua tineri cu voci distincte, depasind stadiul de promisiuni, au citit pe scena Aulei Bibilotecii Universitare din Iasi, la Festivalul de Poezie. Sunt poeti din generatii diferite, cu limbaje si universuri poetice diferite, cu atitudini diferite fata de public si fata de rosturile poeziei.
Dincolo de toate acestea, ceea ce conteaza este Poezia. Iar ea a contat pentru publicul care a umplut sala seara de seara, un public admirabil. Poetii au fost unanimi in a declara ca unda transmisa de sala a fost extraordinara, ajutandu-i sa treaca peste emotiile scenei, peste prejudecatile pe care le aveau privind lecturile in public. Venit ceva mai tarziu la Iasi, Alex. Stefanescu era speriat, in a doua zi de festival, ca, daca se va da pauza inaintea lecturilor propriu-zise, “o sa plece mai toata lumea”. Nu a plecat mai nimeni, publicul iesean a receptat si jazzul lui Mircea Tiberian si Liviu Butoi, si Ultima iubire a lui Sebastian cu Rodica Mandache si Marius Manole, si muzica lui Augustin Fratila, si minishowul tanarului Vasile Leac, si gravitatea rostirii Ileanei Malancioiu. Publicul a fost prezent in numar mare si la lansarile de carte de la UMF si Galeriile de Arta “Eleusis”. Au fost trei zile de poezie asa cum, s-a spus, Iasiul merita de multa vreme. Fiecare zi a fost tutelata de prezenta simbolica in evocari, expozitii sau carti a unor mari poeti: Mihai Ursachi, Nichita Stanescu si G. Bacovia.
Admirabil s-au purtat seniorii poeziei romanesti prezenti la Iasi: au acceptat ideea de intrecere, de concurs ca pe un joc amical in beneficiul poeziei, cea mai ingrata misie revenind juriului, care a trebuit sa desemneze un castigator intre Ileana Malancioiu, Emil Brumaru, Serban Foarta, Lucian Vasilescu, Eugen Suciu, Ioan Es. Pop, Mihail Galatanu si, pana la urma incoronatul, Ion Muresan. Ierarhiile in poezie sunt extrem de relative, criteriile neavand obiectivitatea secundelor cu care alergi suta de metri, a golurilor marcate sau a seturilor castigate in intrecerile sportive. Asa cum la seniori putea fi oricare dintre cei opt, cred ca si la cadeti, oricare dintre cei noua ar fi putut fi premiatul in locul lui Constantin Acosmei. Le voi scrie si numele celorlati “competitori” – chiar daca stiu ca insiruirile sunt uneori plicticoase pentru cititori, dar in acest caz sunt absolut necesare spre a-mi sustine afirmatia: Andra Rotaru, Razvan Vancu, Dan Coman, Vasile Leac, Adrian Suciu, Teodor Duna, Stefan Manasia, Claudiu Komartin.
Poezia exist~, poezia se manifesta sub chipuri diferite, poezia exista si ca liant al generatiilor si nu ca forma de dezbinare a acestora, dupa cum s-a mai spus uneori. Fiecare senior a venit cu un cadet – remarcabil a fost ca a ales un poet de o cu totul alta factura decat a sa -, iar lecturile au accentuat diversitatea ca principiu prim al existentei poeziei. Exista si un public al poeziei, chiar mai numeros decat se crede indeobste, dar desigur acest public nu este unul al divertismentului, al literaturii de “mall” sau de spectacole in aer liber cu mici si bere. Exista si poezia tanara si ea nu este deloc marginalizata sau minimalizata nici de catre public, nici de catre generatiile mature. Patima lui Daniel Cristea-Enache in a o sustine este nobila, dar treptat, treptat incrancenarea sa nu mai are temei real.
Poezia nu este rupta de cititorul ei si numai o prejudecata paguboasa asaza doua tabere: poezie care place publicului (si care, vai, ar fi singura ce moare de grija cititorilor) si poezie asa mai pentru “academicienii” obtuzi si conservatori. Augustin Fratila era de parere ca un astfel de spectacol, cum a fost cel de la Iasi, ar face sali pline intr-un turneu prin tara pentru ca e viu, divers si de calitate, pigmentat de muzica buna si de umorul, blandetea, tandretea unui “prezentator” asa cum a fost Alex. Stefanescu.
In fine, “Petrecerea cu poezie…” de la Iasi a mai inmuiat o prejudecata; ca oamenii de afaceri nu sunt interesati de actul de cultura. Chiar daca in demersul sau a fost ajutat si de institutii (Primarie, Universitate etc.), fundamental, Festivalul a fost sustinut de o singura persoana, a fost o “afacere” privata si nu una de institutie. Numele lui Emil Stratan este bine cunoscut in mediile artistice si literare nu numai din Iasi. Editura sa EIS ART a scos carti-obiect de arta exceptionale, la Galeria sa “Eleusis” au fost deschise expozitii ale unor plasticieni de mare valoare. Pe toate acestea Stratan le face din postura sa de admirator si sustinator al artelor. Ceva din ceea ce castiga ca om de afaceri se duce catre acest tip de mecenat. Ceva mult mai pretios pentru un om de afaceri – o parte a timpului – si-o dedica, si-o sacrifica, si-o inchina, cum sa zic mai exact, acestor proiecte culturale. In acest caz, el este cel care a venit catre arta. E randul artistilor sa aduca spre arta oameni de afaceri, convingandu-i ca arta merita sustinuta.