Privatizarea SNP Petrom, sau mai bine spus a doua incercare a statului de a trece compania in proprietate privata, a ajuns in faza aprobarii strategiei de privatizare. In cateva zile, guvernul ar trebui sa decida cum sa privatizeze cea mai mare companie de pe piata romaneasca, cu o pondere de circa 5% in Produsul Intern Brut: prin vanzarea a 51% din actiuni sau prin vanzarea a 33%, urmata de un aport de capital din partea investitorului strategic selectat.
La prima vedere, o afacere buna pentru statul roman ar insemna vanzarea directa a 51% din Petrom, varianta asupra careia insista FMI. Fondul vrea sa fie sigur ca se vinde pachetul majoritar.
Daca statul vinde 30-40%, cel mai vehiculat procent fiind acum cel de 33%, investitorul trebuie sa bage alti bani in companie pentru a ajunge sa detina 51%. Din acest punct de vedere, investitorul va da mai putini bani, statul urmand sa incaseze doar doua treimi din banii pe care i-ar incasa in primul caz. Avantajul vizibil va fi pentru Petrom, care va beneficia de o injectie directa de capital, lichiditati ce ar putea fi utilizate pentru dezvoltare si investitii, chiar si pentru o posibila expansiune regionala.
In acest caz insa, ramane de vazut cum investitorul strategic va participa la o majorare de capital, de la care statul se va abtine, insa la care pot participa actionarii minoritari. Tranzactiile de pe bursa in limita celor 7% din actiunile listate ale companiei a dat nastere unor actionari minoritari, care poate au asteptat si acest moment, printre ei aflandu-se SIF Oltenia, fondul american de investitii Broadhurst Investments, puternica Federatie a Sindicatelor Libere Independente Petrom, condusa de Liviu Luca. Toti acestia detin pachete de circa 1-1,5% din Petrom.
Petrom este o companie cu o capitalizare bursiera de 1,6 miliarde de dolari, ceea ce inseamna ca vanzarea pachetului majoritar ar trebui sa depaseasca 800 mil. dolari.
Exista vreo miza?
SNP Petrom este liderul pietei petroliere interne, din care detine o cota de 50-55%, potrivit unor estimari oficiale, si una dintre cele mai mari companii din Europa Centrala si de Est. Achizitia unui astfel de jucator ar insemna castigarea pietei romanesti. Este discutabila aprecierea conform careia Petorm ar detine un rol cheie pe piata regionala.
Compania romaneasca a avut anul trecut o cifra de afaceri de 2,2 mld. $ si un profit net de 57 mil. $, numarand peste 60.00 de angajati. Fata de 2001, cifra de afaceri este in crestere, dar profitul este la jumatate. In acest an, compania se asteapta sa inregistreze o usoara crestere a cifrei de afaceri si o imbunatatire a profitului.
Petrom este unicul producator de titei, cu o productie de 6 mil. tone, si al doilea producator de gaze naturale, cu o productie de 6,1 mld. metri cubi, dupa Romgaz Medias. Petrom extrage titei din zacaminte aflate pe uscat, si numai unul pe mare (pe platoul continental al Marii Negre), si deruleaza operatiuni de extractie – productie in Kazahstan.
Petrom opereaza doua rafinarii mari din totalul celor zece de pe piata romaneasca: Arpechim Pitesti si Petrobrazi Ploiesti, cu o capacitate curenta de procesare de 6,5 mil. tone. In plus, Petrom este administrator la rafinaria Suplacu de Barcau (preluata in administrate in contul unor datorii).
Pe piata distributiei de carburanti, compania are o retea de aproximativ 600 de benzinarii, cam o treime din intreaga retea existenta pe piata romaneasca. Pe piata de GPL, o afacere estimata la 120 – 125 mil. euro pe an, Petrom are o cota de aproximativ 30% si detine participatii la concurentii sai directi: Shell Gas (din care Petrom are 44,4%), respectiv Butan Gas (la care detine 8% din actiuni).
Compania deruleaza operatiuni pe pietele externe prin departamentul Petrom International, avand deschise sucursale si filiale in Ungaria, Republica Moldova, Iugoslavia, Kazakhstan, India, Ecuador, Turcia, Iran, Nigeria sau Sudan, potrivit informatiilor disponibile pe site-ul companiei.
Ce asteapta investitorii
Dincolo de imaginea liderului de piata, Petrom este perceputa de mai multi jucatori de pe piata ca o companie supradimensionata, greoaie, care trebuie sa-si restructureze si sa-si eficientizeze activitatea. In esenta, este foarte mult de munca la Petrom, mai ales in conditiile in care sidicatul este extrem de puternic, iar orice fel de restructurare masiva ar fi intampinata cu ostilitate.
Surse din piata afirma ca Petrom ca o companie petroliera integrata are nevoie de aproximativ 7.000 de angajati pentru a inregistra o medie de productivitate la nivelul celor din Occident, ceea ce ar presupune 9 – 10.000 tone de titei procesat pe angajat. De asemenea, costurile pe segmentul de upstream (explorare si productie de titei) sunt acum la aproximativ 20 $/baril, duble comparativ cu media pe plan international, iar nevoile de investitii in rafinare sunt uriase, de circa 500-600 mil. $.
Pe retail, Petrom opereaza o retea de peste 600 de benzinarii, din care numai o treime, spun sursele citate, ar fi rentabile.
Alti investitori asteapta sa vada daca autoritatile isi vor pastra sau nu o actiune de aur. De fapt, ingrijorarea unora nu vizeaza atat ideea ca statul sa aiba o actiune de aur, ci ca totul sa fie reglementat foarte clar in strategia de privatizare in asa fel incat “regulile jocului” sa nu se schimbe pe parcurs.
Inghesuiala la privatizare in regiune
Privatizarea SNP Petrom este prevazuta a se finaliza in acest an pana la 31 decembrie 2003, in conditiile in care in acest an mai sunt asteptate inca doua privatizari in regiune: cea a companiei croate de petrol, INA , respectiv reluarea privatizarii in Cehia la Unipetrol.
Ministrul croat al economiei, Ljubo Jurcic, a anuntat acum doua saptamani ca oferta depusa de grupul ungar MOL, in valoare de 505 mil. $ pentru achizitionarea a 25% din actiuni, a fost selectata si vor urma negocieri. In faza finala, de fapt croatii nu au prea avut de ales, fiind depusa inca o oferta de catre grupul austriac OMV (Austria), in valoare de 420 mil.$. Un al treilea candidat, grupul rusesc Rosneft s-a retras pe motiv ca autoritatile de la Zagreb au respins solicitarea lor de a cumpara un pachet majoritar de actiuni.
Cei trei au depus oferte preliminare in ianuarie 2003, vanzarea fiind programata pentru finele primului trimestru, insa coalitia aflata la putere la Zagreb a prelungit termenul pana in aprilie, pe fondul dezbaterilor legate de privatizarea companiei. Valoarea de piata a companiei croate este estimata la 1,2 – 1,8 mld. euro (1,36-2,04 mld. $), pret la care pachetul de 25% valoreaza intre 300 si 450 milioane euro.
Investitorul strategic va trebui sa mentina cei 16.000 de angajati ai companiei timp de trei ani si sa sustina planul de dezvoltare al companiei, care include investitii de 1,6 mld. $ in proiecte upstream (extractie, productie), extensia retelei de distributie a carburantilor si modernizarea celor doua rafinarii.
Totusi, partenerul selectat va avea un cuvant de spus in conducerea companiei, cu doi membri dintr-un total de sapte in Consiliul de Administratie, unde toate deciziile trebuie luate prin consens al membrilor locali si straini din Consiliu.
Vanzarea ar putea fi urmata de o listare a unui pachet de 15% pe bursa locala, in conditiile in care partenerului strategic nu ii va fi permis sa-si creasca participatia ori sa si-o vanda, fara consimtamantul guvernului. MOL a spus ca ofera bani si posibiliattea INA de a avea un pachet de actiuni din MOL si in rafinaria slovaca Slovnaft, detinuta de grupul ungar
INA a avut in 2002 un profit net de 154 mil. $, de trei ori mai mare decat cel din anul anterior, datorita reducerii costurilor si externalizarilor, in ciuda unei scaderi a cifrei de afaceri.
Modelul ceh sau mai privatizam o data
In cazul Unipetrol, guvernul ceh este pe cale sa reia privatizarea companiei, dupa ce castigatorul initial s-a retras. Grupul elvetiano-ceh Agrofert a castigat licitatia de la finele lui 2001, cu o oferta de 356 mil. $ pentru 63% din actiunile Unipetrol, printre invinse numarandu-se grupul britanic de investitii Rotch Energy.
Atunci, oferta Rotch a fost cea mai buna, in valoare de 444 mil. $, dar oferta a fost respinsa de cabinetul ceh pe motiv ca nu era vorba de un investitor strategic., cand o alta oferta comuna a fost depusa de MOL si OMV. Unipetrol a incercat sa renegocieze cu unul dintre cei mai importanti furnizori ai sai, insa nu a ajuns la niciun acord cu consortiul international format din Conoco (SUA), grupul anlgo-olndez Shell si cel italian Agip, care detin 49% din drepturile de management la Ceska Rafinerska, subsidiara Unipetrol in domeniul rafinarii.
Modelul ungar: statul mai are 25% dupa un deceniu
Singurul exemplu clasic de privatizare reusita in regiune este cel al companiei petroliere ungare MOL. Privatizarea companiei ungare a inceput in 1991, cand Agentia Proprietatii de Stat a alocat 7% din actiunile MOL unui numar de municipalitati locale in schimbul folosirii unor terenuri ale acestora de catre companie. Privatizarea a continuat in 1993 si 1994, cand 12% actiuni fara drept de vot cu o valoare nominala de un miliard de forinti au fost vandute catre State Holding Company in doua transe catre publicul larg. In 1995, toate cele 12% actiuni fara drept de vor au fost convertite in actiuni ordinare, obisnuite. In 1994, State Holding Company a vandut de asemenea catre publicul larg actiuni cu o valoare nominala de 3,9 miliarde forinti.
Actul Privatizarii, emis de statul ungar in 1995, stipula clar ca statul nu poate detine mai mult de 25% plus un vot in compania MOL. Nou formata Agentie de Stat a Proprietatii si Privatizarii a fost autorizata sa vanda actiuni pe piata de capital.
Din noiemrbie 1995, zactiunile MOL si GDR-urile (titluri de valoare tranzactionate numai pe burse externe, care au la baza mai multe actiuni ale companiei) au fost listate pe Luxembourg, fiind de asemenea tranzactionate pe piata londoneza SEAQ International.
In decembrie 1995, actionariatul MOL era dupa cum urmeraza: Statul avea 88,3%, investitorii institutionali cu 5,9%, investitori ungari institutionali si privati 2%, angajatii si conducerea 0%, municipalitatile 3,8%. In martie 1998, statul mai avea numai 25 plus un vot, 52% avand investitorii internationali, cei ungari privati si institutionali 16,6%, angajatii si conducerea 4,1%, municipalitatile 1,1%, iar MOL Rt 1,1%.
Abia acum, statul ungar a anuntat ca-si va vinde pachetul de 23% din companie la bursa, in cadrul unei operatiuni evaluate la 150-200 miliarde de forinti (667-890 milioane de dolari), potrivit Reuters.
Ultimele 24,6 milioane de actiuni MOL ramase in proprietatea statului vor fi vandute in doua sau mai multe transe, prin intermediul unui plasament privat pentru investitori institutionali straini si ungari, si prin intermediul unei oferte publice pe piata interna.
Primul pachet de actiuni, reprezentand 10-13%, va fi vandut in acest an, iar cea de-a doua transa in 2004. MOL are o capitalizare de piata de 2,5 mld.$ si venituri de peste 4,4 mld. $ anul trecut.
Comparand Petrom cu MOL, rezulta ca grupul ungar sta mult mai bine din punct de vedere al profitabilitatii, chiar daca este o companie mult mai mica.
Interesul mare lipseste cu desavarsire
In ciuda faptului ca Petrom este cea mai mare companie romaneasca, interesul investitorilor este destul de redus. La prima tentativa de privatizare, in 2000, o oferta cat de cat palpabila a depus un grup romanesc format din oamenii de afaceri Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vantu si Gelu Tofan. Chiar si la a doua incercare de privatizare, de acum, nu se poate spune ca interesul este foarte mare. Exista o lista de potentiali investitori, care cuprinde mai multe nume mari incepand de la British Petrolium, Total Fina pana la grupul rusesc Lukoil. Dan Ioan Popescu, ministrul economiei, cel care are in administrare 93% din actiunile companiei, a afirmat ca Petrom este o companie mijlocie, acest lucru fiind un dezavantaj pentru investitori.
In aceste conditii, companiile mari nu se uita la aceasta privatizare pentru ca ele sunt interesate sa intre in asocieri mult mai mari. Toata lumea buna a petrolului se uita acum spre piata rusa, in cautarea unor posibilie achizitii, dupa miscarile din primavara acestui an. British Petrolium a cumparat un producator rus intr-o achizitie care i-a surprins pe multi analisti prin suma platita – 5-6 miliarde de dolari. Imediat dupa aceea doua companii mari rusesti Yukos si Sibneft au decis sa fuzioneze, formand un gigant pe piata ruseasca si in lume. Petrom ar putea fi interesant doar pentru companiile regionale – MOL, OMV – Austria, sau grupurile rusesti. Exista informatii potrivit carora si companii americane de profil s-ar uita cu atentie la aceasta privatizare, dar pana acum acest lucru nu s-a materializat intr-o presiune asupra autoritatilor de a accelera procesul de privatizare pentru ca au un interes, asa cum s-a intamplat la alte companii. Conform semnalelor date de autoritati, cel care va prelua Petrom nu ar trebui sa plateasca prea multi bani, ci ar trebui mai mult sa realizeze investitii.
Pana una alta, pana la privatizare, Petrom este o companie care are multi bani, cu care politicienii si oamenii de afaceri din jurul lor fac multe afaceri benefice. Daca Petrom nu se va privatiza, probabil ca nu multi vor fi cei care vor regreta acest lucru. Poate doar consultantul – Credit Suisse First Boston si ING, care nu isi va lua onorariul de succes. Si, bineinteles, FMI si Banca Mondiala.
adrian.mirsanu@zf.ro