Razboiul din Irak a dat nastere unei piete a datoriilor neonorate ale acestei tari, piata aflata in crestere pe masura ce bancile si companiile incearca sa-si recupereze o parte din bani.
Conform estimarilor actuale, valoarea totala a acestor datorii se apropie de 120 miliarde de dolari (65,2 miliarde de lire sterline, 94,4 miliarde de euro), aproximativ 90% din aceasta suma reprezentand credite acordate de guverne, restul provenind de la banci comerciale.
Orice incercare a Irakului de a plati o parte a acestor datorii ar afecta eforturile de recladire a tarii dupa deceniile de regim Saddam Hussein. Drept urmare, presedintele american George W Bush l-a trimis pe fostul secretar de stat James Baker intr-o misiune globala destinata a-i convinge pe creditori sa anuleze cea mai mare parte a datoriilor Irakului.
Pana acum, reactiile au fost destul de bune.
Saptamana trecuta, Baker a obtinut din partea Arabiei Saudite o reducere “semnificativa” a datoriei pe care Irakul o are fata de ea. Acest succes a fost inregistrat pe fondul unor acorduri similare obtinute din partea Kuweitului, Emiratelor Unite Arabe si Qatarului.
Clubul din Paris al tarilor creditoare bogate, ce include tari ca Franta, Germania, Japonia si Rusia, cat si alti multi creditori mai mici, intentioneaza de asemenea sa ia o decizie similara, de anulare a datoriilor. Economistii se asteapta ca pana la 70% din volumul total al datoriilor Irakului sa fie in cele din urma anulate.
Multe banci si companii considera deja creditele pe care le-au acordat Irakului drept pierdute. Iar acesta este punctul in care intervin speculatorii, pentru ca pe masura ce transele in care se onoreaza datoriile devin din ce in ce mai mici, sansele ca restul datoriei sa fie platita cresc.
Aceasta atitudine poate parea agresiva, insa economistii si traderii sustin ca exista avantaje reale. Prin crearea unei piete viabile a datoriilor, Irakul va fi capabil sa-si imbunatateasca ratingul de credit, sa stranga fonduri la costuri mai reduse pentru a-si onora datoriile mai vechi, plasandu-se in acelasi timp intr-o pozitie economica mai solida.
Pe masura ce ratele dobanzii scad, companiilor si consumatorilor irakieni le va fi mai usor sa obtina imprumuturi, impulsionand in acest fel cresterea economica.
Tranzactiile cu acest gen de datorii nu reprezinta ceva nou. Pentru unii investitori, in special din Statele Unite unde apetitul pentru astfel de produse inregistreaza cel mai inalt nivel, companiile si tarile ce incearca sa-si rezolve problemele reprezinta adesea cel mai sigur mediu de investitii.
Situatia financiara a acestora a fost atent analizata, datoriile le-au fost restructurate, iar mediul de afaceri de baza al acestora ramane de obicei destul de solid.
In 1998, Rusia s-a aflat in incapacitate de plata a propriilor datorii, generand o cadere libera a pietelor. De atunci, aceasta tara i-a convins pe creditori sa anuleze aproape o treime din datoriile sale datand din perioada sovietica, si-a restructurat cea mai mare parte a restului datoriilor, inregistrand in acelasi timp crestere economica.
Se spera ca Irakul, ce se afla pe locul doi in lume din punct de vedere al volumului rezervelor de petrol, va urma un model similar.
In timp ce datoriile guvernamentale nu sunt tranzactionate, datoriile fata de banci comerciale sunt vandute in schimbul unei fractiuni din valoarea lor nominala initiala.
Cei care vand spun ca putinul pe care-l obtin este mai bun decat nimic, in timp ce cei care cumpaea sunt atrasi de perspectivele acestei tari. Unii investitori sunt de asemenea convinsi ca vor putea obtine pe aceasta cale pachete de actiuni in cadrul companiilor ce se vor forma in Irak.
In acest context, cererea este in crestere. Cu trei ani in urma, datoriile Irakului se vindeau la mai putin de 10 centi pentru fiecare dolar din valoarea lor nominala. Astazi, acestea se vand la 30 de centi pentru fiecare dolar din valoare.
Totusi, nu se poate considera cu adevarat ca aceasta piata se afla in plina dezvoltare. Nici o parte din datoria guvernamentala de 120 miliarde de dolari nu se tranzactioneaza, iar in cazul datoriilor fata de banci comerciale sunt vandabile titluri in valoare de numai 2 miliarde de dolari din volumul total de 12 miliarde de dolari.
Pe de alta parte, nu exista nici un punct de referinta, piata fiind astfel fragmentata, complicata si caracterizata de evolutii neasteptate ale preturilor.
Iar, existand un numar limitat de cumparatori si traderi, incheierea unei tranzactii, a carei valoare tinde sa fie cuprinsa intre 5 si 15 milioane de dolari, poate necesita saptamani intregi.
Alt factor ce complica situatia este lipsa unei documentatii clare care sa dovedeasca faptul ca fondurile nu au fost utilizate pentru achizitionarea de bunuri cum ar fi armele.
Totusi, cateva companii europene considera ca merita sa-si asume aceste riscuri. Exotix este o companie de brokeraj cu sediul in apropierea London Bridge, printre ai carei clienti se numara banci comerciale si de investitii, dar si investitori in piete emergente.
Conform lui Peter Barlett, managing director al acestei companii, piata datoriilor Irakului se afla intr-un stadiu de dezvoltare caraterizat drept “neolitic”.
Totusi, acesta scoate in evidenta modul in care s-a devoltat Iugoslavia din momentul in care a fost invadata de trupele NATO si dupa demiterea liderului Slobodan Milosevici. Cu trei ani in urma, nivelul investitiilor in aceasta tara se apropia de zero, in timp ce in prezent, volumul acestora a crescut considerabil, un numar din ce in ce mai mare de investitori dovedindu-se interesati. “Este o investitie pentru viitor,” a declarat Barlett. “Candva, piata va fi una lichida”.
Unii sustin ca tranzactiile efectuate pe piete de genul celei irakiene sunt avantajoase numai pentru cateva persoane, nu neaparat traderi, de acest gen de tranzactii profitand in special cei ce doresc sa obtina controlul asupra unor resurse naturale de importanta majora.
Altii spun, insa, ca restabilirea credibilitatii Irakului pe pietele financiare internationale reprezinta un pas esential pe calea catre o tara prospera si libera.
Ce are de recuperat Romania
Din totalul sumei pe care Romania o avea de recuperat, la jumatatea anului trecut, de la diferite state, de 2,14 miliarde de dolari si 938,5 milioane ruble transferabile, cel mai mare datornic era Irakul, cu 1,72 miliarde de dolari. Creantele se refera la activitatea de comert exterior si cooperare externa realizata pana la sfarsitul anului 1989. Recuperarea acestor creante cade in sarcina unei Comisii interdepartamentale, infiintata in anul 1994.
Premierul Adrian Nastase a solicitat, in decembrie, sprijinul Statelor Unite pentru ca Romania sa fie inclusa pe lista tarilor fata de care Irakul isi va plati cu prioritate datoriile externe. Seful Executivului s-a intalnit, pe 10 decembrie, cu Elizabeth Jones, asistent al secretarului de stat american pentru Europa si Eurasia, cu care a discutat si despre situatia din Irak. Actiunile Romaniei in privinta recuperarii creantelor externe includ si intentia de colaborare cu cu firma britanica de consultanta GML International pentru recuperarea datoriilor de la Libia. catalina.apostoiu@zf.ro