De obicei, pe orice piata neagra circula bani negri. Sau bani murdari, scosi din droguri, din talharii, din acte de coruptie, din furturi spectaculoase ori simple ciupeli, in general din faradelegi. Numai ca banii au o particularitate: ei sunt mobili si trec foarte repede dintr-o stare in alta.
Adeseori, banii murdari sunt plasati in afaceri curate. In acele cazuri, cu bani murdari se construiesc locuinte, se fac investitii in locuri de munca, sunt create intreprinderi mici si mijlocii.
Sau invers: banii curati pot sa ajunga in afaceri murdare si sa fie transformati instantaneu in bani negri. Un exemplu semnificativ: elevul de liceu, care cumpara droguri cu bani munciti de parintii lui, finanteaza economia subterana. Banii lui curati devin murdari.
Cel mai folosit canal, prin care banii curati ajung in afaceri murdare, il constituie coruptia. Adeseori, cetateanul isi plateste cu bani munciti un serviciu la care avea dreptul prin lege. Functionarul corupt a pretins insa un plocon si l-a primit. Sau nu avea dreptul la acel serviciu, dar il obtine totusi platind un functionar corupt, indiferent de rang.
Coruptia, asa cum notam in comentariul precedent, este o piata neagra. Piata neagra a deciziilor. Ea se manifesta doar in sferele puterii, acolo unde exista functionari inarmati cu stampile, cu drept de semnatura, dispusi sa vanda decizii. Cei care cumpara, corupatorii, capata astfel drepturi ce nu li se cuvin. Ei se imbogatesc fara munca. Cei ce semneaza, in sfidarea legii, vanzand decizii, se imbogatesc si ei. Dar piata, nu cea neagra, ci piata normala, nu poate fi functionala.
Romania n-a putut sa evite pericolul unei “separatiuni” in economie. Fara indoiala ca aceasta bicefalitate a economiei constituie un mare pericol social. O imensa parte a vietii economice fuge de sub forta legii si aluneca prin canale ascunse. In acest sector, al economiei necontabilizate, circula bani murdari. De aici pleaca importante cantitati de bani murdari si inunda arterele de la suprafata. Tot asa cum, aici, banii curati se murdaresc imediat.
Celalalt corp al economiei, cel de la suprafata, cel cu acte in regula, s-a obisnuit sa dormiteze, in absenta concurentei. Aici se traieste adeseori cu profit zero sau cu profit minus.
Un grup de specialisti de la Banca Mondiala crede ca statisticienii din fostele tari comuniste nu au exercitiu pentru a surprinde cu exactitate, in calculul PIB-ului, influentele economiei necontabilizate. Din acest motiv au propus un alt indicator pentru a masura valorile adaugate: consumul de energie. Actiunile pe aceasta tema nu au depasit insa stadiul dezbaterilor. E greu de prevazut care va fi deznodamantul. Cert este ca, masurata bine sau nu, economia necontabilizata sau informala isi extinde continuu si in Romania zonele de existenta si de influenta.
Economie informala am avut si in socialism, avem si acum. Toate tarile se confrunta cu acest fenomen, care s-a globalizat. Motivatia? In primul rand castigurile suplimentare, de multe ori fabuloase, ce pot fi obtinute prin incalcarea legii. Cu riscurile de rigoare, bineinteles.
In ’90, sectorul informal se baza in mare parte pe retele primitive. Prolifera contrabanda. Din intreprinderile de stat “se scurgeau” imense cantitati de marfuri, ce erau comercializate pe piata neagra interna sau pe pietele externe. Apoi, treptat, canalele s-au diversificat. Multe dintre retelele primitive s-au dezvoltat, s-au organizat, au devenit sofisticate. Au aparut filiere specializate in lovituri pe piata neagra valutara, in trafic ilegal de stupefiante. In acelasi timp, s-a format o piata neagra a muncii: sute de mii, poate milioane de oameni sunt angajati si muncesc in societati comerciale fara acte sau cu forme intocmite fara respectarea cerintelor legale. Exista si o piata neagra a serviciilor, cu milioane de oameni. Plus evaziunea fiscala.
Lucrurile au luat deja un curs extrem de complex, sistemul informal este o realitate, se regaseste cu rezultate concrete in PIB, cu unele influente poate chiar pozitive in formarea ofertei de marfuri pe piata de consum, in activitatile de import si export, in consumul populatiei. Dar aceasta este numai o fata a realitatii. Trebuie sa intoarcem insa realitatea si pe cealalta parte, sa-i vedem si fata nociva, s-o analizam. Poate ca atunci vom constata ca raul e mult mai mare de cat binele. Si mai periculos.