Într-o singură lună, numărul de operatori de televiziune prin satelit s-a redus de la cinci la trei, după ce Romtelecom a înghițit. Boom TV și AKTA Satelit. Toții ochii rămân însă ațintiți pe jocurile cu mize mari din piață: cine va înghiți peștele mare, UPC? În două luni am putea avea un răspuns.
Când Romtelecom a anunțat, prin două comunicate ce marcau începutul și sfârșitul lunii martie, preluarea activelor și a celor peste 160.000 de clienți ai Boom TV și AKTA Satelit, aproape că nu a mai tresărit nimeni în industrie. Pe o piață de 5,7 milioane de plătitori de servicii TV, cu o valoare anuală de aproximativ 350-400 de milioane de euro, cele două tranzacții nu schimbă fundamentele industriei, chiar dacă, statistic vorbind, Romtelecom și-ar putea pune în vitrină două victorii de palmares. După cinci ani de luptă pe satelit, și revenirea în lupta de gherilă din piața de cablu cu achiziții și oferte la limita profitabilității împotriva rivalilor, compania ar putea fi noul lider pe piața de televiziune pe satelit și este aproape sigur noul număr doi pe piața TV.
Cele două tranzacții erau însă așteptate de luni de zile, iar deznodământul lor – foarte probabila pierdere de către UPC a poziției secunde de pe piața TV din România – nu surprinde, mai ales că firma americană a semnalat foarte clar încă din 2008 că lupta sa pentru abonați se mai duce doar în interiorul granițelor existente ale rețelei, extinse în perioadele de exuberanță, când Liberty Global încă avea planuri mari pentru piața locală. Fără nicio achiziție a vreunei rețele de cartier în ultimii ani și fără niciun plan concret de face acest lucru, atacată furibund de RCS&RDS și, mai nou, și de compania de cablu a Romtelecom, NextGen, UPC ar fi produs o mare surpriză dacă nu ar fi cedat locul doi.
Un exemplu al asaltului la care a trebuit să reziste UPC: atât RCS&RDS, cât și NextGen aveau în vara anului trecut – în plină criză – oferte țintite către baza de clienți a companiei, prin care clienții UPC primeau nu doar tarife mai mici dacă schimbau furnizorul, ci și servicii gratuite până la expirarea contractului cu filiala locală a firmei americane. Culmea cinismului, la RCS&RDS oferta era valabilă doar dacă utilizatorii făceau dovada că au contract cu UPC.
La aproape un an distanță, piața telecom, dar și cea media sunt tensionate la maxim după ce, la finele lunii februarie, în spațiul public exploda știrea bombă că RCS&RDS, operator controlat de omul de afaceri din Oradea Zoltan Teszari (41 de ani), este la un pas de a-și cumpăra rivalul UPC, fostul Astral, cu care se bate de peste 15 ani pe piața de cablu, într-o tranzacție care s-ar ridica la 300 de milioane de dolari.
Miza achiziției este una enormă: dacă ar prelua UPC, compania RCS&RDS ar avea peste 4 milioane dintre cei 5,7 milioane de plătitori de servicii TV și ar închide practic lupta pe această piață, având o putere de negociere enormă cu furnizorii de conținut sau echipamente și un avans chiar mai mare pe piață față de Romtelecom.
Vrând-nevrând, americanii de la Liberty Global trebuie să înghită în sec și să se așeze la masă cu RCS&RDS: românii s-au extins pe mai multe piețe din Europa Centrală și de Est, astfel că ei sunt singurii parteneri cu care se poate negocia o tranzacție complexă, care să vizeze mai multe țări. RCS&RDS ar putea renunța, spre exemplu, la unele operațiuni pe cablu TV din Ungaria, care incomodează UPC. Poate părea însă plauzibilă ideea că Romtelecom, la capătul a cinci ani de investiții și eforturi de a ajunge numărul doi pe piața TV și internet fix, va ceda fără luptă ocazia de a lua UPC? Dacă ar vrea să cumpere UPC, probabil că Romtelecom ar face rost de bani mai repede decât RCS&RDS.
Operatorul telecom controlat de Zoltan Teszari a reușit să obțină de la un grup de bănci două împrumuturi în valoare cumulată de 368 de milioane de dolari (206 milioane de dolari și 125 de milioane de euro) pentru a-și plăti o parte din datoriile anterioare și pentru a avea bani de investiții. RCS, cel mai agresiv jucător de pe piața telecom, cu afaceri anuale de peste 700 de milioane de dolari, avea neapărată nevoie de aceste împrumuturi pentru a merge înainte. Un grup de bănci format din ING, UniCredit, Raiffeisen, RBS, BRD – SocGen, Fortis a contribuit la sindicalizările realizate de RCS. Compania, care are acum circa nouă milioane de clienți care plătesc pentru cablu și satelit TV, internet, telefonie fixă și mobilă, este îndatorată și are nevoie tot timpul de finanțarea băncilor.
În schimb, Romtelecom este într-o cu totul altă situație: operatorul are și cash, și potențialul de a lua mai repede un împrumut. Că situația stă astfel am putea constata destul de curând, dacă este să dăm crezare discuțiilor care circulă pe piața telecom. “RCS&RDS și Romtelecom ar putea ajunge la o înțelegere să cumpere pe bucăți activele UPC din România. Nu este o mișcare pe placul RCS&RDS, însă compania lui Teszari înțelege că un asemenea dosar ar fi mult mai ușor de aprobat de către autoritățile de concurență și din România, și de la Bruxelles”, spune o sursă de pe piața de comunicații. “RCS&RDS și-ar consolida poziția și așa foarte puternică din România, dar în același timp – lăsând Romtelecom o parte din UPC, poate spune că nu se compromite astfel ideea de competiție”.
O asemenea ipoteză a prins contur în special după ce
Alexandru Oprea, președintele RCS&RDS, și Ovidiu Ghiman,
directorul comercial și de strategie al Romtelecom și fostul
director comercial al RCS&RDS, s-au dovedit mai rezervați la
începutul acestei luni în a intra într-o competiție nebunească
pentru achiziția drepturilor de difuzare ale Ligii I de fotbal din
România. Fiecare dintre cele două companii a cumpărat doar un
pachet și nu a licitat pentru celelalte cinci care erau scoase la
mezat. “V-ați înțeles”, a exclamat Mitică Dragomir, șeful Ligii de
fotbal, arătând spre cele două companii. La fel au interpretat
situația și unii manageri din piața telecom, care văd în atitudinea
“rațională” a celor doi operatori posibilitatea unor înțelegeri și
pe alte subiecte delicate, precum împărțirea în două a UPC.
Teoretic, Romtelecom nu ar trebui să asiste impasibilă cum i se închide în nas ușa către profiturile potențiale generate, spre exemplu, de creșterea pieței de internet. Piața de date e încă subdezvoltată în orașele românești față de Occident, în timp ce în mediul rural – unde se află o jumătate din gospodăriile țării – calculatoarele și internetul sunt încă ceva exotic. Dar discuțiile dintre RCS&RDS și UPC vin într-un moment delicat pentru Romtelecom, o companie cu trei centre de raportare și comandă: la Atena, Bonn și București. La Atena se află sediul acționarului majoritar – grupul elen OTE, iar la Bonn e cartierul general al celui mai mare acționar al OTE – Deutsche Telekom. În ecuație intră și statul român, care are încă 46% din acțiunile Romtelecom.
Un răspuns la întrebarea dacă Romtelecom poate intra în afacerea UPC ar putea veni odată cu clarificarea intențiilor OTE/Deutsche Telekom în legătură cu piața din România. Statul român a cerut celor două grupuri să spună dacă vor și restul acțiunilor Romtelecom și pe câți bani. Partea greco-germană a amânat de mai multe ori răspunsul, iar cel mai nou termen este finele lunii mai.
De ce au mai cerut nemții – cei care vor spune practic da sau nu pentru achiziția integrală a Romtelecom – două luni? Variantele de răspuns sunt multiple. În aceste două luni s-ar putea afla dacă RCS face rost de bani pentru preluarea UPC și dacă merge înainte cu dosarul spre aprobare. Sau, în aceste două luni, DT și RCS se înțeleg cu UPC să preia pe bucăți activele din România.
Ipotezele care se nasc din tensiunea cu care se așteaptă deznodământul “afacerii UPC” sunt alimentate și de poziția ambiguă a Deutsche Telekom în legătură cu România. Gesturi discrete – precum adăugarea recentă a jurnaliștilor români pe lista de distribuție a comunicatelor de presă ale DT sau deschiderea de către Romtelecom a unui magazin online după modelul DT – arată că nemții sunt interesați de România. De asemenea, France Telecom și Deutsche Telekom discută o combinare a rețelelor, inclusiv în România, pentru a reduce costurile. Este încă o dovadă că planurile de viitor iau în calcul și Bucureștiul. Cheia deciziei ar putea fi totuși în felul cum se va vinde UPC și către cine, crede Stephen Wilson, analist al companiei britanice de analiză Informa Telecom & Media. “Există posibilitatea ca DT să-și majoreze cota la OTE și să cumpere încă un pachet de acțiuni la Romtelecom, dar investiția în Romtelecom e mai puțin atractivă din cauza posibilei achiziții a UPC de către RCS&RDS.”