Pe 9 septembrie anul acesta, în birourile “Picasso Administration”, din arondismentul II parizian, a apărut, în urma unui rendez-vous stabilit în prealabil, domnul Pierre le Guennec, purtând o valiză obișnuită, de călătorie. Înăuntrul ei, tot ce putea fi mai neobișnuit: o comoară a artei moderne, mai precis 271 de opere aparținând lui Picasso. Lavis-uri, litografii, desene în peniță, creion sau cărbune, colaje de valoare inestimabilă (pentru care nenumărați colecționari sau muzee s-ar sfâșia), schițe cu detalii minuțioase sau crochiuri dintr-o linie, despre existența cărora nimeni, până în momentul acela, nu știuse nimic.

Pierre Le Guennec, fericitul (până la proba contrarie) posesor al acestei comori a lui Ali Baba, a fost angajatul lui Picasso. Asta se-ntâmpla în anii 70, când Le Guennec a părăsit Parisul și și-a propus serviciile de “artizan electrician”, în sudul Franței, în regiunea Cannes. La câteva zile după anunț, este invitat în localitatea Mougins, la domeniul Notre-Dame-de-Vie, ultima locuință a lui Picasso și a Jacquelinei, soția sa, ca să se ocupe cu depanarea unui scurt-circuit. Pentru că se achită în timp record de sarcina pentru care fusese solicitat, Le Guennec este angajat să se ocupe de mentenanța vilei de 35 de încăperi a cuplului Picasso. De atunci și până la moartea maestrului, electricianul (care locuia la Mouans-Sartoux) a venit de trei ori pe săptămână la Mougins, ca să schimbe becuri, să repare prize sau aparate electronice stricate. Acum, la aproape de 40 de ani de la moartea lui Picasso (1973), elctricianul mărturisește că a ținut în garajul personal, departe de ochii lumii, diverse opere primite cadou (zice electricianul) în perioada 70-73. “Nu eram absolut deloc la curent cu valoarea acestor lucrări și am vrut ca, înainte să mor, să le scot din uitare, pentru ca descendenții mei să nu aibă probleme. Am vrut să lămuresc chestiunea înainte de dispariția mea.” Actul de așa-zisă bunăvoință s-a transformat, de curând, într-o mare problemă judiciară. Cei șase moștenitori ai lui Picasso (Maya, fiica lui Marie-Thérèse Walter, cei doi copii ai lui Francoise Gilot, Claude și Paloma, cei doi nepoți, Bernard și Marina, progeniturile lui Paul, fiul pe care Picasso l-a avut cu prima sa soție, Olga Koklova; în fine, Catherine, fiica celei de-a doua soții a lui Picasso, Jacqueline Roque) au cerut punerea sub sechestru a operelor (ceea ce s-a întâmplat la începutul acestei luni) și începerea urmăririi penale a soților le Guennec, sub acuzația că ar fi furat operele despre care ei afirmă că ar fi fost cadorisite. Întrebările care au condus la această acuzație sunt, oricât de simpatic și de credibil ne-ar părea electricianul, legitime. Presa franceză a scos cazul pe prima pagină, iscând o furtună de amploare: De ce foile și carnetele primite între 70 și 73 datează, în cea mai mare parte, din anii 20? De ce le Guennec nu le-a arătat niciodată până acum? De ce nu a cerut certificate de autenticitate până în prezent? Cum de este atât de bună starea lor de conservare? Anumite litografii sunt în zece exemplare. De ce ar face cineva cadou atâtea exemplare dintr-o singură lucrare? Până la limpezirea situației (care, potrivit moștenitorilor lui Picasso, nu are o clipă în vedere posibilitatea unui aranjament amiabil), operele zac într-un seif al poliției judiciare din Nanterre.