Ultimul nud de Ellis Avery are ca personaj o pictoriță aparținând mișcării Art Deco, figură carismatică și plină de contradicții, văzută cu ochii uneia dintre modelele și iubitele ei – tânăra, senzuala Rafaela Fano. Romanul reînvie anii 20 și boema pariziană, cu întoarceri în Rusia sfâșiată de Revoluția bolșevică și zigzagul unei biografii neobișnuite: Tamara de Lempicka ajunge la Paris după ce a pierdut tot (mod de viață aristocratic, siguranța averii și a căsătoriei), muncește enorm ca să-și cizeleze stilul propriu.
Romanul respectă biografia pictoriței, explorează ca poveste afirmarea și recunoașterea oficială: tabloul ei „La belle Rafaela” este admis la Salonul care consacră un artist. În jurul excentricei pictorițe roiesc și admiratori și iubite: doctorul Boucard și baronul Kuffner își dispută întâietatea asupra tablourilor ei și o urmăresc fără milă, frumoasele aristocrate sau burgheze bogate i-au pozat sau vor să-i pozeze, multe i-au fost și-i redevin amante, altele au noi pasiuni ori căsătorii și copii.
Scriitoarea a găsit o soluție inteligentă, alegând-o pe Rafaela Fano ca povestitor: o tânără de 17 ani își ia în mâini propria viața, fuge de soarta hotărâtă de familie, care o trimite din America în Italia ca să se mărite cu un văr italian. Rafaela își pierduse tatăl de timpuriu, mama se recăsătorise rapid cu un bărbat bogat, dar intră în alertă când trupul adolescentei atrage privirile tatălui vitreg. Fata oscilează între două lumi, tatăl ei fusese evreu, iar mama italiancă, iar a doua căsătorie a mamei a silit-o să intre în ritualurile și obiceiurile unei familii catolice severe.
Rafaela recurge la prostituție ca să ajungă la Paris, ca să supraviețuiască, până la întâlnirea cu Tamara în Bois de Boulogne. Îi pozează Tamarei, începe să o cunoască și se îndrăgostește de ea, îi devine iubită și prin intermediul ei pătrunde în lumea boemei artistice din Parisul anilor nebuni. Tânăra începe să-și facă iluzii în privința unei vieți de cuplu după ce le cunoaște pe Sylvia Beach și pe Adrienne Monnier, după ce frecventează faimoasa lor librarie, după ce află despre viața altor cupluri de lesbiene ori gay.
Inițierea ei în viața pariziană cu artiști, aristocrați și bogătași i-o face un american, Anson Hall, ale cărui tribulații sugerează biografia lui Hemingway. Treptat, tânara americană descoperă duplicitatea pictoriței în privința soțului ei Tadeusz, în privința bisexualității alunecând în promiscuitate, în privința jocului ei pervers de a-i ațâța pe cei doi colecționari obsedați de tablourile ei, mai ales în privința scopului urmărit – să-și asigure un statut social superior celui pierdut odată cu fuga din Rusia.
Ultimul nud pare un roman strălucitor al anilor nebuni, al Parisului în care se refugiază rușii scăpați cu viață din Revoluția bolșevică și americanii dornici să guste fructele din paradisul artei. Dar este totodată romanul unei relații tulburi dintre artist și muză, dintre două femei care-și afirmă una puterea și energia, iar cealaltă nevoie de siguranță și de protecție. Povestea de iubire dă marea tensiune a cărții: Rafaela cea sinceră se simte manipulată și folosită de Tamara cea experimentată ca femeie și ca artist, până înțelege că posedă ea însăși un dar unic al formei, texturii și culorii, ce o duce spre arta vestimentației.
Ellis Avery a preluat din pictură un procedeu interesant, cel al oglinzii din tablou reflectând ce rămâne ascuns de privitor, de cele mai multe ori, însuși pictorul cu șevaletul său. Ultima parte îi aparține ca voce artistei la senectute, îngrijită de fiica ei Kizette, torturată de amintiri și dorind să picteze ultimul nud al Rafaelei. Confesiunile ei, corectate și completate de Kizette, dezvăluie secretele amare ale trecutului, ele reflectă contradicțiile ascunse, unele explicite, altele doar sugerate, ce transpar în anii celui de-al Doilea Război Mondial, când știe care dintre apropiați au origine evreiască și caută să-i salveze.
Atracția pentru femei și bisexualitatea Tamarei par să se manifeste doar la Paris, cu dublă explicație, una legată de pictură și alta de neputința soțului ei de a câștiga bani. În Tamara se duce o luptă între pictoriță și aristocrată, iar a doua ei căsătorie, cu baronul Kuffner dovedește ambiția de a păstra statutul superior, cu orice preț, devenind din contesă baroană. Strategiile ei de manipulare arată o inteligență diabolică ce acoperă taine vechi: se consideră contesă poloneză, ascunde adevărul privind locul nașterii, drama trăită în Sankt Petersburg, relația complicată cu soțul ei.
Finalul sugerează și alte lucruri despre Tamara de Lempicka, ce lămuresc și afinitatea ieșită din comun dintre ea și Rafaela, depășind relația dintre pictor și model, dintre femei îndrăgostite una de alta, care-i rămâne cititorului de investigat, prin corelația dintre ficțiune și biografia artistei. Ultimul nud confirmă una dintre cele mai atrăgătoare linii de evoluție a romanului de astăzi: întoarcerea la anii nebuni, Parisul ca orașul revoluțiilor artistice, transformarea creatorilor, pictori sau scriitori, în personaje excepționale.
Ellis Avery, Ultimul nud, traducere din limba engleză de Roxana Dascălu, Editura Humanitas fiction, 2014, 336 pag.