Pictura Domnisoarei Di

Este acronimul unei foarte tinere artiste, abia scapata de corvoada probelor masterale, care chiar asa isi semneaza tablourile – “Di” – intr-o formula sonora sfidator consonanta cu cea atribuita unei celebre printese britanice. De fapt, o cheama Delia Ionescu, de unde si abrevierea cu pricina inscrisa cu discretie in coltul fiecarei lucrari.
A studiat sub bagheta unui maestru cu redutabila vocatie si experienta pedagogica si artistica, Marin Gherasim, iar studiile aprofundate le-a savarsit in preajma altui maestru intr-ale didacticii artistice – Gh. I. Anghel. In expozitia de la Simeza (ce debut de cariera expozitionala!), “Domnisoara Di” demonstreaza, doar in cateva bine alese “pilde” pictografice, cat de afina este, pentru moment, cu cel de al doilea indrumator al sau.
Este, probabil, o simpla impresie; elementele de stilistica si ceva din preferintele si sensibilitatea cromatice ale celui evocat mai sus par sa se regaseasca intr-o acceptiune ce se vrea oarecum emancipata fata de model. Desi, este evident, in panzele expuse la Simeza de Delia Ionescu suflul retoricii picturale angheliene nu-i numai un simplu simptom mimetic si nici doar o cochetarie flatanta fata de maestru! Ma gandesc insa ca o asemenea aservire stilistica nu-i neaparat voita, ci tradeaza o structura artistica si o sensibilitate optica bine motivata de substratul propriilor trairi si inclinatii estetice. O similitudine a raspunsurilor la provocarile realului, asa cum sunt ele plasmuite in subtila metafizica a poeticii creative.
Ceva trebuia spus de la bun inceput: anume ca, in pofida discursului abstract, pictura “Domnisoarei Di” este apta sa instituie un dialog vizual agreabil si usor descifrabil, gratie sinceritatii si sugestivitatii gestului pictural.
In acest sens, panzele Deliei Ionescu au, fata de cele ale vremelnicelor sale modele, mai multa spontaneitate compozitionala si o vibratie mai sensibila a suprafetelor de culoare. Planul dintre elaboratia rationala, compozitia inteligent condusa si vigoarea genuina a instinctului sau plastic reprezinta atuul picturii sale de azi.
Intr-o exprimare bazata pe mijloacele si laitmotivele discursului abstract, pictura Deliei Ionescu isi cauta deocamdata timbratia si conduita stilistica proprii. Din cate se poate deslusi din oferta ei artistica de acum, distinctive mi se par deschiderile spre limbaje picturale bine constituite, confirmate de experiente plastice anterioare, pe de o parte, si pe de alta parte abordarea sensibila a imaginii vizuale printr-o rafinata si oarecum personala talmacire in elegante sintaxe cromatice a propriilor stari, tensiuni ideatice si trairi afective. In aceasta privinta, orizonturile cercetarii sale plastice sunt nelimitate. In masura in care atitudinea fata de incarcatura subiectiva a propriului eu va ramane la fel de transanta si de motivanta, elementele definitorii ale individualitatii sale stilistice vor capata relief si credibilitate. Dincolo de aceasta relatie cordiala cu sinele, in acceptiunea ei sensibila si rationala, nu este decat infatuarea experimentalista si vacuitatea mimetica, atat de tipice crizelor de crestere!
Expozitia de la Galeria Simeza este una care ofera ochiului avizat un placut confort vizual, prin lejeritatea si logica ambientala a panotarii si prin discretia si gratia frusta a “jocurilor” compozitionale. Elemente de elevata insusire a secretelor picturii deprinse pana acum, dar si de surprinzatoare indrazneala in sugestiile novatoare pe care le propune. Cum ar fi, de pilda, dinamica energic marcata, ritmata si decupata spatial a grafismelor din campurile de culoare (griuri in game rafinat decantate, ocruri si alte culori de pamant in tonuri calde, senzuale, galben pal, dar si rosuri ori albastruri surdinizate si matisate), care sparg bidimensionalitatea discursului abstract prin crearea unui “al treilea plan”, virtual, in ansamblul compozitiei picturale. Un efect remarcabil, ce impinge impresia vizuala catre corporalitatea formei, sugerata doar ca o masa imponderabila si iluzorie. Este o nota pozitiva si, cred, productiva in ceea ce ar putea deveni pictura de maine a “DomnisoareiDi”!