Creditorii vor suporta costurile prăbușirii unor bănci, potrivit unui plan prezentat, miercuri de Comisia Europeană (CE), care prevede îndepărtarea de procedeele salvării instituțiilor de credit de către state, dar și progresul către o unificare a supravegherii financire, potrivit Bloomberg.
Planul, care include și înființarea unei rețele de fonduri de către băncile centrale pentru stabilizarea băncilor comerciale lovite de criză, este un pas necesar pentru a limita asumarea excesivă de riscuri în sectorul financiar și a scăpa contribuabilii de salvarea instituțiilor de credit când aceastea au probleme, a spus comisarul pentru servicii financiare, Michael Barnier.
“Nu vrem ca în viitor guvernele să se găsească cu spatele la perete, fără nicio altă opțiune decât să susțină cu bani publici. Băncile trebuie să plătească pentru bănci. Vom rupe legătura dintre crizele bancare și bugete”, a declarat Barnier.
Lideri ai UE, între care președintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, și președintele CE, Jose Barroso, au cerut o uniune bancară cu un nivel mai ridicat de coordonare în privința reglementării. Președintele UE, Herman Van Rompuy, va prezenta propuneri pentru o integrare mai puternică a zonei euro la următorul summit al liderilor UE, de pe 28-29 iunie.
“Propunerea este un pas esențial către o uniune bancară în UE”, a spus Barroso într-un comunicat.
Conform planului lui Barnier, guvernele naționale vor impune taxe anuale băncilor pentru a asigura că o sumă minimă de bani este disponibilă imediat pentru a stabiliza o bancă cu probleme. Autoritățile ar obține astfel timp pentru implementarea altor măsuri, precum pierderi pentru creditori.
Dacă banii strânși pentru acest scop nu sunt suficienți, autoritățile pot impune noi taxe băncilor, potivit oficialilor europeni. În ultimă instanță, guvernele ar trebui să se împrumute între ele și ar trebui să utilizeze în comun fonduri în cazul prăbușirii unei instituții de credit cu prezență în mai multe țări europene.
Propunerea de împrumuturi între state “va vi întâmpinată, probabil, cu dezaprobare de Germania” și alte state din zona euro care au ratinguri maxime, “AAA”, consideră Jesper Berg, vicepreședinte la Nykredit A/S, cea mai mare bancă ipotecară din Danemarca. Aceste țări vor considera că este o punere în comun a datoriei “pe ușa din spate”, a adăugat el.
Barnier a propus, de asemenea, ca programele naționale de garantare a depozitelor să fuzioneze în rețeaua de fonduri pentru susținerea sistemului bancar.
Chiar dacă un singur fond la nivelul UE pentru sistemul bancar ar fi mai eficient pentru băncile cu operațiuni transfrontaliere, capacitatea UE de a lua o astfel de măsură este în prezent limitată de lipsa unei singure autorități de supraveghere bancară și de legile naționale diferite pentru insolvența bancară.
Uniunea bancară susținută de comisie ar include un singur fond și o supraveghere comună, împreună cu un program la nivelul UE pentru garantarea depozitelor și un singur set de reguli de prudențialitate pentru bănci.
Aceste viitoare măsuri ar trebui “să implice toate cele 27 de state membre”, a spus Barnier. Ca minim, ar trebui să participe cele 17 state din zona euro.
În privința pierderilor ce ar fi impuse creditorilor, propunerile lui Barnier dau autorităților de reglementare dreptul de a impune pierderi deținătorilor de datorie negarantată, cu prioritate la plată, precum și deținătorilor unor instrumente derivate, după ce sunt șterse capitalul băncii și datoria subordonată. De asemenea, autoritățile ar putea impune o convertire a datoriei în acțiuni, pentru a consolida baza de capital a băncii. Orice astfel de ajutor ar fi însoțit de concedierea conducerii și de restructurare.
Planurile lui Barnier ar crește costurile de finanțare la nivelul sistemului bancar cu circa 0,05-0,15 puncte procentuale, potrivit estimărilor Comisiei.
“Costul ar fi mai mult decât compensat de beneficiile macroeconomice asociate unei probabilități mai reduse pentru crize sistemice și perturbări economice”, potrivit executivului comunitar.
Atribuțiile de a putea impune pierderi deținătorilor de obligațiuni ale băncilor nu vor fi implementate până în 2018, în timp ce alte părți ale propunerii ar intra în vigoare de la începutul lui 2015. Odată ce noile reguli devin lege, autoritățile naționale ar trebui să epuizeze orice alte măsuri, precum impunerea de pierderi creditorilor privați, înainte de a folosi fonduri publice la salvarea unei bănci.
Planul lui Barnier trebuie aprobat de guvernele naționale și de Parlamentul European înainte de a putea intra în vigoare.