Dacă pirații au avut puterea de a supraviețui, adaptându-se schimbărilor tehnologice, corsarii nu mai există azi decât ca nume alternativ al piraților, folosit fie din neștiință, fie pentru a evita repetiția (precum în exemplul: “Trupe paramilitare somaleze au capturat 12 pirați înarmați de pe două vase, în contextul în care mai multe comunități de pe coastă au început să țină piept corsarilor”, hotnews.ro 29 IV 09). Amintirea corsarilor nu se mai păstrează decât într-un model de pantaloni lungi până sub genunchi și, de cele mai multe ori, mulați: “La Chanel (…) sutienul tip bustieră din tul negru se poartă ca top la un pantalon-corsar sau o fustă lungă”, hotnews.ro 1 II 05. (Sintagma calchiază fr. pantalon corsaire, vezi foto)
Nici filibusterii nu au supraviețuit epocii lor de glorie (sec. XVII), dar au știut, și ei, să-și împrumute numele unor noi realități. Astfel, în secolul al XIX-lea, aventurierii care, în nume și beneficiu personal, dar cu binecuvântarea tacită a Washington-ului au pus umărul la destabilizarea Mexicului și a zonei centro-americane pentru a alipi noi teritorii (Texasul este un exemplu) sau a le aservi federației din nord, au fost numiți filibusteri. Să urmărim un citat lămuritor dintr-o revistă de istorie: “(A)astfel de «cuceritori» conquistadores) au existat și în secolul al XIX-lea. Acești aventurieri ai epocii moderne sunt cunoscuți mai ales prin denumirea de filibuster sau freebooter, dată de americani și englezi. Inițial, termenul filibuster, a fost preluat de la spanioli, care îi denumeau cu titlul de filibustero – adică pirat sau corsar – pe cei care atacau coloniile și corăbiile spaniole, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, denumirea a căpătat un nou sens, desemnându-i pe cei care se angajau într-o acțiune militară neautorizată, care avea ca scop preluarea controlului asupra unui teritoriu, aflat desigur, în America Latină. Cei mai cunoscuți astfel de «conquistadori» au fost Narciso Lopez și William Walker” (historia.ro IV 08).Sensul cu care filibuster este folosit în zilele noastre (singurul cu care apare în Dicționarul de neologisme și în Marele dicționar de neologisme) este cel din viața politică americană: “Regulamentul Senatului Statelor Unite permite oricărui senator să vorbească oricât pe orice subiect. Dacă o lege e pusă în dezbatere, senatorii opoziției pot să oprească votarea ei indefinit pur și simplu dezbătând-o la infinit. Nimeni nu le poate lua dreptul la cuvânt. Sau aproape nimeni, pentru că un amendament la regulament permite unei majorități formate din 2/3 din senatori să ceară întreruperea dezbaterii și trecerea la vot. Metoda se numește «filibuster». Obama și partidul său au avut în senat exact majoritatea de 40 de locuri de care aveau nevoie pentru a trece orice lege. Dar au pierdut un loc cheie, exact acela care le permitea oprirea unui filibuster, odată cu moartea corifeului Edward Kennedy și ocuparea locului său de către un republican” (hotnews.ro 7 III 10).
Prin extindere de sens, filibusterismul a ajuns să denumească, în română, orice metodă de tergiversare a adoptării unei legi: “Pentru prima oară sub regimul Constituției din 1991, în Parlament Opoziția apelează la filibusterism și intransigență procedurală. Ele sunt legitime câtă vreme Puterea așează masa votului împotriva bunului simț și abuzează de poziția sa dominantă” (9am.ro 20 IX 05).
Fostul prădător al mărilor, devenit exportator de revoluții, și-a câștigat, prin politică, onorabilitatea și imunitatea…
Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.