E criză. 250.000 de bugetari și-ar putea pierde locurile de
muncă in următorii doi ani. Pensiile s-ar putea micșora cu
15%…
Mi-e rușine să spun că am dat X milioane pe un bilet de
concert in vreme ce un pensionar trăiește cu banii ăia o lună? Nu
tocmai. Ar trebui să-i fie rușine altcuiva. Nu sunt un nabab, dar
n-am ezitat să cotizez nerambursabil la “AC DC bank” și nici acum
când mulți dintre noi ii ajutăm pe Rammstein să fie și mai bogați
nu mă gândesc să-mi cer scuze. Ce-i drept, de 300 de RON dădeam de
600 de ori pomană câte 50 de bani la toate stopurile și la toate
bisericile din București. Dumnezeu, care le vede pe toate, m-ar fi
trecut mai sus pe lista de intrări la Afterlife-Spa…, dar ar fi
fost o fățărnicie.
Mă duc la Rammstein, deși mesajele cântecelor sunt extreme
pentru că și energia negativă e tot energie. Da! Există o parte
intunecată a muzicii și ea sună “al dracului de bine”… Amuzant e
că nu Rammstein sunt de vină pentru criza economică mondială, ba
chiar aș putea spune că rebelii nemți sunt mai profitabili pentru
națiunea lor decât guvernele post 89 pentru a noastră.
Când mixam in Twice sau Ramirez de exemplu, combinam teme din
Links 2,3,4 cu ATB – Killer și altele asemenea. Chiar și acum
fusion-ul atât de fertil intre house și rock mai are multe de spus
și mai așteaptă DJ curajoși care să-l facă bine.
Acesta NU este un articol care vrea să trimită lumea la
stadion. Ce-i drept, nici nu avem un stadion pentru Rammstein că
de-asta vin la Romexpo. Pe 27 iunie, parte a festivalului
Sonisphere… Acesta e un articol scris pentru plăcerea mea de
privitor de DVD Live Aus Berlin care mă gândeam că-n viața-vieților
mele nu vin nebunii ăștia la București. Dar, cum nebunii sunt
imprevizibili, uite că vin.
Pohta ce-am pohtit. Pe limba lui Rammstein, Sehnsucht…