PLANETA ARTE/ Luxul participativ

Magazinul efemer din vremea magazinelor pustii Muzicianul Mark Ronson (DJ darling al scenei din Londra si New York, producator al lui Robbie Williams sau Amy Winehouse) a prezidat (foto 3) petrecerea inaugurala a unui “flash store” de bascheti Gucci in Soho (NY). El este si inspiratorul unei parti a continutului aplicatiei iPhone lansate de marca italiana, pentru care a alcatuit playlists, precum si un program care ingaduie clientului sa-si constituie propriile piese, pornind de la niste “bucle muzicale” special create. Magazinul a fost deschis la New York timp de doua saptamani, iar la inceputul acestui an va fi mutat la Miami, Tokio si Londra, pentru intervaluri la fel de scurte, in functie de epuizarea stocului. Intrand in acest original Pop-up store, detinatorul unui iPhone pooate sa consulte imaginile 3D ale incaltarilor si sa comande o pereche vanduta exclusiv pe aceasta cale. Flirtul intre muzician, high-tech si marca italiana ilustreaza maniera novatoare prin care Gucci vrea sa patrunda in era Web 2.0 si prin care isi imagineaza luxul din perioada de dupa criza, luxul participativ. “Dorinta noastra, explica Frida Giannini, art director Gucci, este sa ne apropiem de generatia Facebook care, speram, va deveni candva clienta noastra, chiar daca astazi nu este cazul. Tinerii nu mai trebuie sa mearga in magazine, ei doresc sa vada produsele on line, sa poata sa le comenteze si sa-si impartaseasca opiniile. Se cuvine sa supraveghem aceasta evolutie, sa atragem consumatori si sa le dezvoltam fidelitatea intr-o maniera inedita. Le adresam un mesaj subliminal care isi va arata roadele mai tarziu. Pentru ca, astazi, toate marile marci au aceeasi problema: oamenii nu mai calca prin magazine, mai ales aici, la New York.” Despre aceasta nevoie de schimbare legata de criza, presedintele Gucci, afirma, cu o intelepciune care ar trebuie luata ca model: “Am crezut intotdeauna ca o marca trebuie sa-si merite clientii, dar noi, cu totii, am fost tentati sa uitam acest lucru atunci cand clientii veneau la noi, si nu invers. Criza a avut meritul sa reaseze consumatorul in centrul atentiei. In vreme ce anumite intreprinderi de lux se gandeau, cu aroganta, ca nu vor fi silite sa se coboare la nivelul Internetului, noi am fost primii care au lansat e-comertul, si asta cu circa 7 ani in urma”. Un duet castigator La sfarsitul anului trecut, Editura Gallimard a lansat o noua colectie, intitulata “Folio Cinema”. Cu putina vreme inainte, Editura Points-Seuil inaugurase seria botezata “Cinepoches”. In ce consta conceptual comun al celor doua edituri? Oferirea, in acelasi ambalaj, a unui roman, impreuna cu DVD-ul filmului adaptat dupa acesta. Este o maniera incantatoare de a-i asocia pe marii scriitori marilor regizori. Motivul? Se stie ca literatura si cienmatograful au creat un cerc virtuos: a saptea arta se inspira din carte (aspirandu-i succesul), iar transpunerea pe marele ecran relanseaza vanzarile cartii in librarii. “Folio Cinema” a scos pana acum 12 casete compuse din acest duet castigator “o carte, un film” (la care se adauga o carticica de prezentare). Amintim: “Mandrie si prejudecata” (foto 1), “Out of Africa”, “Ossesione” (in franceza “Les Amants diaboliques”, filmul lui Visconti realizat dupa romanul lui James Cain “Postasul suna intotdeauna de doua ori”), “Tous le matins du monde” (filmul lui Alin Corneau realizat dupa romanul lui Pascal Quignard), “Belle de Jour” sau “Crash”. Hit parade al furturilor de arta Intr-un clasament publicat pe blogul Real Clear Art si intocmit pe baza studiilor realizate de Art Loss Register, Marea Britanie se afla pe locul intai in topul natiunilor celor mai afectate de furturile de arta (in imagine, un Picasso disparut in UK cu 25 de ani in urma, foto 2), cu 53. 709 de opere. Urmeaza, la distanta considerabila, SUA cu 21.079, Franta cu 15.562, Italia cu 15.041, Germania cu11.137, Belgia cu 5.178, Elvetia cu 4.540, Olanda cu 3.340. Printre tarile vecine si prietene cu noi: Polonia (pe locul 12), cu 2.184 si Ungaria (pe locul 15), cu 1.700. Cu toate acestea, cifrele si clasamentele sunt susceptibile de corectiuni: Art Loss register este o baza de date voluntara, implantata in Anglia, Statele Unite, Olanda si Franta, iar notorietatea ei este mai mare in aceste tari, decat acolo unde nu este reprezentata (in Asia si Rusia, bunaoara). Tendintele din ALR sunt insa pline de interes: ele demonstreaza o crestere accelerata a furturilor in Italia (din 2005 incoace) si, desigur, in Irak (care se plaseaza pe un “onorant” loc 9). Uimitoare sunt si cifrele care privesc Hexagonul: daca intre 2000 si 2005, in Franta se inregistrau mai mult de 4.500 de furturi, intre 2006 si 2009 nu mai sunt consemnate decat 636. Uriasii artei contemporane – in cadere

Damien Hirst si Jeff Koons, starurile perioadei de boom a pietei de arta contemporana, au fost detronate, in cursul anului 2009, de catre vechii maestri si de arta asiatica. Conform analizelor Bloomberg, pretul de achizitie al multora dintre operele lor a scazut cu cu cel putin 50%. Potrivit unui studiu Artprice, vanzarile de arta contemporana au crescut, intre 2003 si 2008, de circa 10 ori, atingand valori fara precedent si consemnand o perioada de-a dreptul extravaganta. Totalul vanzarilor inregistrate de operele lui Jeff Koons atingeau, in 2008, suma de 81,3 milioane de dolari, iar 18 opere ale artistului fusesera achizitionate la preturi mai mari de un milion de dolari. In 2009, doar 9 lucrari depaseau aceasta limita. In 2008, treizeci si doua de opere ale lui Damien Hirst s-au vandut cu mai mult de un milion de dolari bucata. Douazeci si patru dintre ele faceau parte din marea licitatie Hirst de la Sotheby’s (din toamna lui 2008), si adusesera 111 milioane de lire sterline (123 milioane de euro). In 2009, doar o singura opera a artistului a sarit de un milion de dolari: e vorba despre o piesa din seria sa de la fluturi, “The importance of Elsewhere – The Kingdom of Heaven” (vezi foto 4), cu 2 milioane de dolari, in cadrul unei vanzari din octombrie 2009, in Hong Kong.