Problemele majore ale
domnului Minor
Pe 6 aprilie anul curent, s-a
incheiat la New York un proces cu cântec. Părțile au fost Sotheby’s
(reclamant) și Hasley Minor (acuzat) – nimeni altul decât
superbogatul Președinte Director General al CNET Network Inc – unul
dintre principalii editori de site-uri internet la nivel mondial.
Victoria casei de licitații a fost totală: Halsey va trebui să
plătească lui Sotheby‘s circa 4,4 milioane de USD
– cheltuieli de achiziție, amenzi pentru intârziere și taxe
juridice neincluse – pentru cumpărarea neplătită a trei opere de
artă: un tablou de Andy Warhol, o operă a impresionistului Childe
Hassam și una a artistului popular Edward Hicks (toate trei, in
cadrul unei licitații publice din luna mai 2008). Curtea din New
York a calificat drept insuficiente argumentele ce sprijineau
alegațiile lui Minor. Acesta afirmase că nu a acceptat niciodată să
cumpere operele, in ciuda faptului că reclamantul produsese in
instanță borderourile de adjudecare. Revenind la fapte: Halsey a
cumpărat Warhol-ul (“Diamond Dust Shoes”, vezi foto 1) cu 250.000
de USD. La această sumă se adăuga aceea de 51.000 USD, reprezentând
cheltuielile de achiziție (stipulate, de altfel, in catalogul de
vânzare și reprezentând, pentru fiecare piesă in parte, 25% din
prețul de ciocan). Nici aceasta, nici cele 13,6 milioane datorate
pentru operele lui Hassam și Hicks nu au fost achitate in termenul
de grație de 90 de zile acordat de
Sotheby‘s.
Hotărârea Curții newyorkeze
confirmă faptul că vânzarea s-a desfășurat intr-o “deplină
transparență și onestitate” și că alegațiile lui Minor “sunt
lipsite de orice temei”. De altfel, Halsey se poate considera
fericit. El ar fi trebuit să plătească o sumă mult mai mare, insă
daunele și interesele au fost serios diminuate prin revânzarea
lucrărilor in cauză in cadrul unei licitații din 2009.
Situația nu este singulară in
biografia lui Minor, pentru că se pare că acesta este implicat și
intr-un proces cu casa de licitații Christie Manson & Wood Ltd,
pentru neplata unei sume de 7 milioane de USD, datorați pentru o
vânzare din 2008.
Țepe cu
ștaif
Iată insă că și situația inversă
este posibilă: un colecționar să dea in judecată o casă de
licitații. Și nu orice casă de cartier, ci ditamai
Christie’s.
Willliam Koch (foto 2),
președinte al societății de energie Oxbow Corp., cu sediul in
Florida, reproșează (potrivit “Wall Street Journal”) casei
Christie’s că i-a vândut in anii 80, cu bună știință, 33 de sticle
de vin contrafăcute, care ar fi aparținut, pasămite, celui de-al
treilea președinte al SUA, Thomas Jefferson. Plângerea, depusă la
inceputul lunii aprilie la Curtea Federală din New York, este
ultima dintr-o serie mai lungă depusă de magnat, in cadrul unei
adevărate cruciade duse impotriva invaziei de vinuri măsluite pe
piață, cruciadă care a debutat in 2005.
Iată și povestea: vinurile,
aparținând unor recolte din perioada 1784-1787, fuseseră puse in
vânzare de către un colecționar german, care pretindea că le-a
descoperit intr-o pivniță pariziană și că avea documente
certificative privind ilustra lor proveniență. Sticlele, de mare
vechime, aveau gravate de mână inițialele “Th. J.” In timpul
vânzării, Koch a cumpărat patru dintre ele, contra sumei de 500.000
de USD (un alt cumpărător fusese Christopher Forbes, care, pentru o
singură sticlă, a chetuit 156.000 USD). Indoielile sale privind
sticlele au inceput să se inmulțească atunci când a fost invitat
să-și arate “capturile” la Museum of Fine Arts din Boston, in 2005.
Aici, experții sticlari au declarat că inițialele fuseseră gravate
cu unelte moderne. In plângerea depusă in justiție, se preciza că
aceste indoieli fuseseră intărite de zece martori (a căror
identiotate nu a fost divulgată), printre care foști angajați ai
Christie’s și niște sticlari germani care mărturisiseră că au
gravat sticlele cu mâinile lor. Cu toate că faimoasa Christie’s nu
a ținut să răspundă detaliat acuzațiilor, purtătorul de cuvânt al
casei, Toby Usnik, a declarat in paginile “New York Post” că
alegațiile lui Koch erau “incorecte” și că instuția de licitații
iși va apăra nevinovăția in fața tribunalelor. Koch pretinde daune
și interese de ordin material al căror cuantum nu a fost dat incă
publicității și, ceea ce este deosebit de interesant, alătură
solicitărilor de despăgubire o injoncțiune care să interzică lui
Christie’s să vândă vinuri anterioare anului 1962. Pentru că, nu-i
așa, in orice vin există un “veritas” care costă al naibii de
mult.
Renovare cu
sacrificii
Nu poți să-ți renovezi palatul și să fii, in același timp, cu
sufletul in raiul colecționarilor! Potrivit “Daily Telegraph”,
contele Spencer, tatăl regretatei prințese de Wales, este pe cale
să pună in vânzare câteva piese importante din colecția sa de artă,
printre care figurează pânze ale unor mari maeștri, precum și piese
de mobilier conservate in proprietatea familiei din Althorp (din
comitatul Northamptonshire, situat in centrul Angliei) și in
reședința londoneză Spencer House. Vânzarea este estimată la 22,5
milioane de euro, iar sumele rezultatele ar trebui să asigure
finanțarea renovării domeniului de la Althorp. Piesa numărul 1 a
colecției pe care a strâns-o de-a lungul secolelor familia lui Lady
Diana este un tablou de Peter Paul Rubens, probabil un portret
infățișându-l pe Carol Quintul, intitulat “Comandant pregătindu-se
de luptă” (foto 3)și datat 1613-1614. Pânza, evaluată azi la o sumă
intre 8 și 12 milioane de lire sterline (arhisuficientă pentru
renovările de la Althorp House), a intrat in proprietatea familiei
Spencer in anul 1802 și a fost inițial descris ca aparținând
“Școlii lui Rubens”, de curând insă, grație unei expertize moderne,
a fost atribuit, cu certitudine, insuși penelului maestrului
flamand. Dincolo de virtuțile sale intrinseci, tabloul se mai
bucură de o insușire: este una dintre foarte puținele pânze ale
Rubens rămase intre pereții unei colecții private. Un alt tablou cu
cotă ridicată (5-8 milioane de lire sterline) este “Regele David”
al lui Giovanni Francesco Barbieri, cunoscut drept Guercino, tablou
achizițioanat in 1768 de către cel dintâi conte Spencer.
Christie’s, casa insărcinată cu vânzările, va mai scoate la
licitație circa 40 de loturi de mobilier englez și francez, intre
care un ansamblu de scaune din lemn aurit in stil George III
(evaluat la 1 milion de lire), piese decorative din ceramică precum
și numeroase alte obiecte din podul Spencer House.