Noua Zeelandă găzduiește până pe 23 octombrie Cupa Mondială la Rugby. Pe lângă spectacolul sportiv de excepție, în care favoriții nu sunt alții decât neo-zeelandezii All Blacks și australienii Wallabies, ediția din 2011 a evenimentului reprezintă un indiciu valoros pentru înțelegerea dezvoltării sportului cu mingea ovală la nivel mondial, scrie Les Echos.
La 24 de ani de la primul spectacol, planeta rugby s-a schimbat profund. Acum, 20 de state se luptă pentru supremație, față de 16 la început. De asemenea, actuala ediție este marcată de participarea în premieră a Rusiei, semn al mondializării rugby-ului.
Popularitatea acestui sport poate fi cântărită după numărul de bilete vândute la competițiile finale – 600.000 în 1987 și 2,2 milioane la ediția Cupei Mondiale din Franța din 2007 (recordul absolut). Organizatorii neo-zeelendezi mizează pe 1,35 milioane de intrări, care vor aduce venituri de 155 de milioane de euro, în pofida seismului care a zguduit țara.
Televizarea Cupei Mondiale demonstrează, de asemenea, că rugby-ul a ieșit din bastioanele tradiționale ale emisferei sudice și Europei. Dacă prima ediție a fost urmărită în 17 state, pragul de 200 a fost depășit la mondialele franceze, unde a fost înregistrat recordul de audiență de peste patru miliarde de telespectatori. Popularitatea Cupei Mondiale la Rugby se poate compara astfel cu cea a Jocurilor Olimpice de vară sau Cupei Mondiale de Fotbal.
Deținătoarea drepturilor de acoperire prin mass-media a Cupei Mondiale, International Rugby Board (IRB), cu sediul la Dublin, și-a văzut profitul obținut din această competiție crescând de 122 de ori în două decenii, de la un milion de lire în 1987 la 122,4 milioane de lire în 2007. Încurajată de câștiguri, organizația își intensifică eforturile de a dezvolta rugby-ul. În planul strategic pentru perioada 2010-2020 mizează pe creșterea numărului de membrii de la 118 în prezent (printre care Iranul din septembrie anul trecut) la 205 și de la 3,5 milioane la șase milioane numărul sportivilor legitimați. IRB este decisă să investească 153 de milioane de lire în perioada 2009-2012 pentru a finanța diverse inițiative. Suma este cu 20% mai mare comparativ cu cea din planul anterior.
Organizarea Cupei Mondiale nu vine fără sacrificii
Noua Zeelandă, patria sportului cu mingea ovală, însă un stat cu dimensiuni reduse, nu va mai avea probabil resursele de a organiza o Cupă Mondială.
Napier, un orășel cu 57.000 de locuitori, se pregătește să găzduiască pe 18 septembrie echipa Franței și pe cei 9.000 de fani care o însoțesc pentru meciul cu Canada.
“Vom crea un cartier francez cu un acordeonist și gazde bilingve”, spune Franki James, un pensionar care a trăit mult timp la Paris.
Pregătirile pentru competiție se fac, însă, în condiții dificile.
“De la cutremurul care a devastat Christchurch la criza economică, toate par că ne stau împotrivă. Însă vom depăși provocările. Nu ne permitem să ratăm cel mai important eveniment, pe care țara noastră nu l-a mai găzduit vreodată”, afirmă Tom Johnson, oficial al federației de rugby neo-zeelandeze.
Vânzările de bilete vor aduce probabil 268 de milioane de dolari neo-zeelandezi (155 milioane de euro), însă turneul ar putea atrage 700 de milioane de dolari neo-zeelandezi, ceea ce ar putea duce la o creștere de un punct a PIB-ului. Se pare însă că veniturile nu vor acoperi cheltuielile cerute de eveniment. Potrivit calculelor publicației New Zealand Herald, aceste cheltuieli s-ar ridica la 1,2 miliarde de dolari, din care 550 de milioane doar pentru renovarea stadioanelor.
Mondialele nu vor fi rentabile, concluzionează Les Echos. Potrivit regulilor IRB, organizatorul nu poate păstra decât veniturile obținute din vânzarea biletelor, ori stadioanele neo-zeelandeze sunt destul de mici. Celelalte surse de venit (sponsorizări, drepturi de televizare) revin organismului internațional care reglementează rugby-ul.
“Nu cred că vom putea găzdui alte Mondiale. Pentru actuala ediție trebuie să vărsăm la IRB 55 de milioane de lire. Anglia și Japonia, care se vor ocupa de următoarele două mondiale, vor plăti 76 și 96 de milioane de lire. Nu mai putem boxa la această categorie. Devine prea scump pentru noi”, regretă directorul federației neo-zeelandeze de rugby.
Rugby-ul are drum lung de parcurs pentru a ajunge din urmă fotbalul
Rugby
International Rugby Board a fost înființată în 1896, are 118 membri și 3,5 milioane de sportivi legitimați. Cea mai recentă Cupă Mondială a adus venituri de 322 milioane de dolari. Cel mai bine plătit jucător, James Hook, primește 860.000 de euro pe an.
Fotbal
FIFA a fost înființată în 1904, are în componență 208 de asociații și 38,3 milioane de practicanți legitimați. Cea mai recentă Cupă Mondială a adus venituri de 3,65 miliarde de dolari. Cel mai bine plătit jucător este Samuel Eto’o, cu un salariu de 20 de milioane de euro pe an.