De obicei meditezi în singurătate sau vorbești cu prietenii despre problemele de familie – se spunea în comunicatul Centrului Cultural al Municipiului București pe care îl preluăm pentru informațiile de mai jos. Dar mulți alți oameni au aceleași gânduri și întrebări. Noi îți propunem să ne întrebăm împreună, prin teatru: ce mai înseamnă azi o „familie normală”? Care mai este relevanța familiei în societatea contemporană și ce forme noi a luat această structură care domină relațiile dintre oameni? Ceea ce cultura occidentală a consacrat drept „familia nucleară” (o femeie și un bărbat legați prin căsătorie și crescând copiii lor naturali) a explodat în secolul 21 în variante complexe, pentru care diversitatea este sintagma cheie. Sunt familiile diferite de cea standard mai puțin familii?
ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, în parteneriat cu ARPAS – Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului, te provoacă să investighezi familia secolului 21 în cadrul Platformei Internaționale de Teatru București, aflate anul acesta la cea de-a doua ediție. Timp de 4 zile, între 12 și 15 noiembrie, familia contemporană intră în laborator și devine subiect pentru spectacole de teatru, performance, dezbateri și prezentări ale unor proiecte artistice inovatoare.
„A doua ediție a Platformei Internaționale de Teatru București chestionează prin teatru și discuții cu artiștii și cu publicul felul în care ne gândim astăzi la conceptul de familie, ca să putem face un pas înainte înspre acceptarea tuturor familiilor altfel din jurul nostru drept expresii complexe ale umanității.”, a declarat Cristina Modreanu, curator Platforma Internațională de Teatru București.
Spectacolele – producții din România, Brazilia și Statele Unite ale Americii – au loc la ARCUB-Gabroveni (Sala Mare și Sala Studio), Teatrul Odeon, Teatrul Foarte Mic, Teatrul de Comedie (Sala Nouă) și Centrul de Teatru Educațional Replika.
O Jardim/ Grădina (Brazilia)
Pe o scenă înțesată de cutii care se mișcă, sunt derulate simultan poveștile a trei generații aparținând aceleiași familii. Două surori celebrează ziua de naștere a tatălui lor, o nepoată încearcă să refacă o casă abandonată, un soț și o soție își împart fotografiile odată ce căsătoria lor a luat sfârșit. Invocând istoriile lor personale și imaginate, Compania Hiato creează o scrisoare de dragoste dedicată amintirilor pe care le colecționăm, pe care din când în când le recreăm și pe alocuri le inventăm.
Fondată de regizorul și dramaturgul Leonardo Moreira, Compania Hiato e considerată una dintre cele mai promițătoare și talentate colective de teatru din Brazilia. Compania deține numeroase premii în palmares și a jucat în numeroase turnee în Olanda, Germania, Chile, Columbia și Statele Unite ale Americii.
Hi, Hitler!/ Bună, Hitler! (Statele Unite ale Americii)
Conceput și interpretat de Lucie Pohl în New York, solo show-ul în stil stand-up comedy se bazează în mare parte pe copilăria artistei petrecută într-o familie ce își desfășura existența între două continente, la începutul unei perioade în care din ce în ce mai multe persoane adoptau un stil de viață cosmopolit.
Cu rădăcini germane și evreiești, Lucie crește într-o familie de artiști boemi. La vârsta de 4 ani devine fascinată de der Fuhrer. Dezrădăcinată de casa natală din Hamburg, se mută la 8 ani cu familia în New York. Ca nepoată a lui Bertolt Brecht, Lucie Pohl tânjește după normalitate, deși se pare că însușirea de a fi diferită este profund înrădăcinată în destinul ei, iar încercarea de a se debarasa de moștenirea artistică s-ar putea dovedi a fi imposibilă.
Me. A Dollhouse/ Eu. O casă de păpuși (România)
Regizoarea de film și teatru Carmen Livia Vidu este o voce unică pe scena din România. Vocabularul ei artistic se bazează în mare măsură pe combinarea jocului live al actorilor cu proiecțiile video. Iată ce spune artista despre personajul Nora creat împreună cu actrița Aura Călărașu: „Nora mea este mult mai bătrână. Nora mea își trăiește ultima zi din viață și ea știe asta. Este cu un pas în trecut și cu un pas în moarte. Nu are prezent. E obosită și poftește iubire. E împăcată cu ce-a făcut. Dar, ca orice pionier, e singură. Singurătatea e chinuitoare și a ofilit-o.”
Ibsen Incorporated (România)
Spectacolul creat de echipa coordonată de regizoarea Catinca Drăgănescu are ca punct de pornire creațiile lui Ibsen din care dramaturgul Mihaela Michailov a extras textul final ce încorporează și contribuțiile aduse de actrițele care participă la proiect. În acest spectacol, satira devine mijlocul pentru activarea criticii sociale.
Un exemplu rar de devised theater pe scena românească, Ibsen Incorporated este, în viziunea regizoarei Catinca Drăgănescu, „o modalitate de a investiga influența societății capitaliste asupra celui mai fundamental tip de relaționare interumană și felul în care aceste interacțiuni sunt astăzi reconfigurate.”
An Enemy of the People/ Inamicul poporului (România)
Teatru de investigație conceput de regizoarea Ioana Păun împreună cu echipa ei, acest remix după faimoasa piesă a lui Ibsen încorporează material luat direct din realitatea societății românești de azi. În contextul fabricilor ce funcționează ilegal și afectează mediul înconjurător cu sprijinul autorităților mituite, puținele persoane care au curajul de a reacționa devin „inamici ai poporului”.
Dar tot mai multe comunități din România conștientizează astăzi faptul că în joc este viitorul famiilor lor și că teatrul este o modalitate de a trage semnale de alarmă și de a căuta soluții. Cu o distribuție exclusiv feminină și o instalație sonoră semnată de Cătălin Rulea folosită drept decor, Inamicul Poporului oglindește fapte reale fără a uita de scopurile estetice ale unui spectacol de teatru.
Offline Family/ Offline (România)
Familia Offline este un spectacol-mărturie despre una dintre cele mai dezbătute și acute teme din România actuală: copiii rămași în țară, ca urmare a migrației părinților la muncă în străinătate. Familia Offline este spectacolul maturizării în absența părinților, al transformărilor bruște și deciziilor radicale pe care copiii le iau, nevoiți să se adapteze noilor roluri sociale din familia de graniță. Când copiii devin proprii lor părinți, lumea întreagă e un pachet de griji și așteptări cu viitor fragmentat între aici, acasă și acolo, la mama și la tata – deveniți ecoul prelung al unei voci la telefon.
Maturizarea copiilor naște întrebări inocente, tandre și cinice despre lumea în care trăim: Când suntem destul de mari ca să creștem singuri? Când devenim mama? Și când mama nu e, cine e mama?