Rar a fost adusa pe ecran in ultimii ani o asemenea demonstratie de retorica precum in acest proaspat Find Me Guilty, revenire in forta a maestrului Sidney Lumet. Cei 81 de ani ai veteranului regizor care ne-a oferit capodoperele Dupa-amiaza de caine, Doisprezece oameni furiosi sau Reteaua nu se simt deloc in sensul de oboseala sau rutina, ci doar in atentia pentru detaliu cu care este construita aceasta complicata reflectare a celui mai lung proces din istoria Statelor Unite. Insa nu va ganditi la o “courtroom drama” in sensul rigid, la genul de film care dezbate si analizeaza la nesfarsit vinovatii si fatete ale unui caz juridic. Desi acesta este subiectul, centrul atentiei este deplasat pe recitalul actoricesc, avocatesc si uman al eroului, Giacomo DiNorscio (“Jackie Dee”, pentru prieteni). Tocmai prietenii sunt cei care dau un sens existentei acestui mafiot, atat de loial incat prefera sa zaca treizeci de ani in inchisoare decat sa-i tradeze, iar la ancheta declara ca a tinut ochii inchisi, cand de fapt propriul var il impuscase. Aportul lui la procesul a douazeci de membri ai familiei mafiote Lucchese este decisiv. Fara sa fi studiat vreodata Dreptul, dar inarmat cu un umor exploziv, un simt al observatiei neobisnuit de ascutit si o retorica apta de cele mai insolente sofisme, el pledeaza pentru el insusi, reusind sa-i scoata basma curata pe toti cei douazeci de acuzati. Faptul ca nu accepta targul propus de FBI – marturia impotriva lor -, care i-ar fi redus pedeapsa, si ca la final (un final previzibil, dar real, filmul respectand intocmai evolutia procesului) el este singurul tintuit dupa gratii este doar concluzia trista, nedreapta si foarte adevarata a acestui circ juridic. Batranul Lumet stie, de altfel, sa o sublinieze neostentativ, dar extrem de expresiv, transformandu-si (ca intotdeauna) filmul intr-o amara reflectie asupra naturii umane si a injustitiei. Procesul insusi a fost un record – a durat 21 de luni, a avut douazeci de acuzati, douazeci de avocati ai apararii si 75 de capete de acuzare. Dincolo de “amanuntele tehnice”, pilonul filmului este insa pledoaria teribila a lui Jackie, pe care Vin Diesel o sustine in vana, cu o infatisare voit puhava si hilara, care sustine schimbarea totala de registru ceruta de rol. Pentru cei care nu-l credeau in stare sa joace altceva decat eroi musculosi a la Furios si iute sau xxx, nestiind ca e, pe langa un actor complex (pentru care Spielberg a conceput special rolul soldatului Caparzo din Saving Private Ryan), si un scenarist foarte interesant, el e o totala surpriza. Diesel e aici un oximoron pe picioare: e exploziv intr-un mod subtil, e amar amuzandu-ne crunt si incearca o combinatie reusita intre duritatea lui Bogart (intonatie grava, timbru sonor, privire concentrata, mers apasat) la inceput de fraza, trecand uimitor la grimasele si tumbele de clovn ale lui… Roberto Begnini, spre finalul replicilor. Filmul este recitalul lui, un recital magistral, admirabil si incredibil, in ciuda lungimii si a unei vizibile scaderi de ritm in a doua parte. Cu o distributie cu cateva personaje secundare slefuite atent (printre care Bella, nevasta lui Jackie, o Annabella Sciorra mortal de senzuala, care acapareaza ecranul in cele cinci minute de aparitie), o pledoarie de forta celei din Doisprezece oameni furiosi si un umor tragic si absurd ce aminteste de inegalabilul Dupa-amiaza de caine, filmul lui Sidney Lumet vorbeste dspree rezonanta eleganta si puternica a adevaratului cinema.
* Pledez vinovat?! / Find Me Guilty Productie SUA, 2006. R: Sidney Lumet. Cu: Vin Diesel, Peter Dinklage, Linus Roache, Ron Silver, Alex Rocco, Annabella Sciorra. Distribuit de: MediaPro Film Distribution. Premiera: 26 mai