Poate rezista mai mult decat palmierii din Mamaia

Mult mai mult decat simple elemente de decor, spatiile verzi sunt factori decisivi pentru ameliorarea calitatii vietii in marile metropole si un element cultural important care poate individualiza un spatiu public in raport cu altul.
E adevarat ca in ultimii ani s-au inmultit la noi firmele de amenajare a spatiilor verzi, pe masura ce constructiile de locuinte si de sedii ale companiilor au facut necesara o oferta de servicii specializate. In mediul urban autohton insa, dincolo de gardul vilei sau al sediului de firma, amenajarea spatiilor verzi inseamna de cele mai multe ori doar ceva brazi, cativa pomi fructiferi si varuitul pomilor, primavara. Asa cel putin e in Capitala, unde problema gropilor impiedica in continuare privirea sa se ridice mai sus de nivelul solului. Exista insa si situatii fericite, cand autoritatile locale au initiative de “inverzire” a oraselor, cateodata chiar in moduri cu totul originale.
In cativa ani, cartierele Timisoarei vor avea o noua identitate, data de copacii si florile care vor fi plantate conform planului de dezvoltare peisagistica. Atunci se va vorbi despre zona frasinului comun, de zona stejarului rosu sau de zona smochinului. Deocamdata, doar castanul comestibil si-a ocupat locul rezervat in proiectul de dezvoltare peisagistica a orasului; primii castani din Zona Buziasului au fost plantati chiar de primarul Gheorghe Ciuhandu.
Conform proiectului realizat de Vasile Ciupa, seful biroului Mediu Urban din cadrul Primariei Timisoara, “orasul va fi impartit in 12 zone, asemenea petalelor radiante ale florii Helianthus (un fel de floarea-soarelui mai mica); fiecare petala a florii va fi un alt aranjament”. Cele 12 zone sunt numerotate cu litere de la A la L si fiecare zona va fi amenajata cu anumite specii de arbori si flori. In planul de reamenajare sunt cuprinse aliniamentele stradale, parcurile, locurile de joaca, gradinitele si scolile.
Din proiect rezulta ca, in prezent, zona cu cele mai multe locuri de joaca si parcuri este Zona F, delimitata de strazile Pestalozzi – Stefan cel Mare – Calea Buziasului – Calea Martirilor – Aries – Cluj – Piata Leonardo da Vinci si Bd. Vasile Parvan. In acest perimetru se afla Parcul Sudului, Parcul Padurice, Parcul “3 August 1919”, Parcul Stadion si altele.

In zece ani, pireu de castane
Primul pas in cadrul acestui proiect a fost deja facut. Zona Buziasului a devenit in aceasta primavara zona castanului comestibil. Aici s-au plantat in jur de 5.000 de astfel de arbori, care au costat municipalitatea 45 de milioane de lei. Timisorenii care locuiesc in zona nu vor putea face insa pireu de castane decat peste zece ani, cand copacii vor ajunge la maturitate si vor da roade.
Urmatoarele zone vizate sunt: Lipovei, care va deveni zona stejarului; Torontal si Sagului, care vor deveni zonele frasinului comun; Cetate si Tipografilor, zonele de Ficus carica si Albizzia, adica smochini, respectiv artari. Calea Aradului va fi impodobita cu Prunus pissardi, cunoscut drept corcodusul rosu.
Profanul n-are decat sa retina deocamdata ca plantele ce vor impodobi orasul au denumiri care mai de care mai exotice: Castanea sativa (castan), pe strazile Pestalozzi, Stefan cel Mare, Calea Martirilor, Aries, Cluj si Parvan; Tilia tomentosa (tei alb-argintiu), pe Bd. Mihai Viteazu, Independentei si Drubeta; Chaenomeles japonica (un arbust cu flori rosii) si Calendula officinalis (galbenele), pe Circumvalatiunii, Bogdanestilor, Gheorghe Lazar si Madonna.

Trandafirii mai asteapta
In 1858, la initiativa guvernatorului Timisoarei, Cronin Cromberg, a fost creat primul parc din oras. Acesta s-a numit, pe rand, Parcul Cronin, Stadtpark, Regina Maria si, in final, Parcul Poporului. In 1870 a fost infiintat Parcul Central, numit pe atunci Parcul Scudier, dupa numele primarului Timisoarei din acea perioada. In deceniul al doilea al secolului trecut, floricultorii banateni produceau aproape jumatate de milion de trandafiri anual, in aproape 2.000 de varietati. Pentru a face publice specimenele deosebite de trandafiri, in 1928 a fost amenajat Parcul Rozelor. In 1934, acesta era cel mai mare rozariu din sud-estul Europei, cu peste 1.400 de soiuri de trandafiri.
In 1950, serviciul horticol al orasului se transforma intr-o unitate independenta, subordonata Consiliului popular municipal. In acel an, aceasta a produs o mie de tufe de trandafiri, pentru o suprafata de 1,5 hectare. In 1965, suprafata plantata cu trandafiri ajunge in Timisoara la 23 de hectare. In privinta productiei, daca in 1983 se livrau 53.000 de trandafiri, situatia dupa 1989 s-a inrautatit: in 2001 s-au livrat 4.000 de butasi de trandafiri, iar in 2002 s-au plantat si livrat doar 2.000, din cauza lipsei de bani.
Fara a preciza acum care vor fi sursele de finantare, autoritatile locale din Timisoara considera ca proiectul de impartire a orasului dupa tipuri de plante e fezabil si ca va fi de ajuns un deceniu pentru ca aspectul cartierelor sa se schimbe complet. “Speciile existente intr-un spatiu verde absorb praful, dioxidul de carbon si poluantii din atmosfera, actioneaza benefic asupra psihicului uman. Speram ca in zece ani proiectul sa fie dus la capat, iar orasul sa aiba o infatisare mai placuta decat acum”, spune Vasile Ciupa.

Nu primariile sunt cei mai buni clienti
Firma Green Proiect a amenajat acum doi ani Parcul Sebastian, lucrare comandata de Primaria sectorului 5 din Bucuresti. “Am avut mana libera sa facem tot, de la sistemul de irigatie la locuri speciale pentru caini, locuri de joaca pentru copii, un teren de fotbal, cu porti care se pot scoate atunci cand se organizeaza concerte, locuri de recreare si o fantana arteziana”, afirma Ovidiu Petrache, unul din asociatii firmei. “S-au adus 400 de masini de pamant vegetal si s-au scos 200 de masini de gunoi. S-au pus plante speciale, care sa reziste la urina cainilor, de exemplu, care este acida si nu toate plantele rezista la ea”. Transformarea parcului Sebastian dintr-o groapa de gunoi intr-o gradina cu 150 de tipuri de plante a costat 100.000 de euro, iar pentru un an de zile, Green Proiect a contractat si lucrarile de intretinere, estimate la 300 de dolari pe luna.
“Proiectarea spatiilor verzi este o activitate destul de complexa – trebuie tinut cont de cum arata plantele, dar si de cum se dezvolta fiecare. Orice proiectare inseamna organizare a spatiului, compunere peisagistica. Este vorba despre armonizarea speciilor, trebuie sa tii cont de evolutia lor, asa incat aspectul decorativ sa cuprinda toate sezoanele, de la inflorire, infrunzire, la fructele specifice sezonului. Trebuie imbinate toate in asa fel incat sa se obtina decorul adecvat, cel dorit”, spune Doina Boariu, arhitect peisagist, asociat al Green Proiect.
In general, firmele de proiectare si amenajare a spatiilor verzi primesc cele mai multe comenzi nu de la autoritati locale sau institutii de stat, ci de la companii private sau proprietari de vile care vor sa-si amenajeze gradinile. La o casa care costa 100.000 de dolari si are o gradina cam de 500-1.000 de metri, amenajarea acesteia costa in jur de 1%, respectiv o mie de dolari, maxim doua mii, dar poate ajunge si la zece mii de dolari, in cazuri mai deosebite, atunci cand plantele alese au o inaltime de patru-cinci metri. In ceea ce priveste brazii, cei mai populari pe piata romaneasca, pretul lor porneste de la 200.000 de lei, dar poate ajunge pana la o mie de dolari, daca se alege unul de 12 de metri inaltime. Cea mai frecventa comanda este cea de gazonare, considera Ovidiu Petrache. Gazonarea unui teren porneste de la 0,3 dolari pe metru patrat si poate ajunge pana la 1,5-2 dolari, atunci cand trebuie inlocuit complet pamantul. (Cecilia Stroe)

Capitala prafului
In ultimii 12 ani, in Bucuresti au disparut peste 17 milioane de metri patrati de spatii verzi, sustine un raport prezentat in octombrie 2002 de organizatia ecologica neguvernamentala Eco-Civica. Unui bucurestean sufocat de praf, de poluarea autovehiculelor si a cosurilor industriale ii revine, in medie, mai putin de un sfert din spatiul verde acceptat de normele internatonale ale lumii civilizate (aproximativ 2,5 mp/locuitor in Bucuresti, fata de 12 mp/locuitor, cit este limita acceptata la nivel international). Spatiile verzi ar atenua in primul rand poluarea cauzata de traficul auto; traficul rutier genereaza aproximativ 70 la suta din poluarea Capitalei. Urmeaza poluarea industriala, provocata de cantitatile mari de plumb si metale grele, in special in zonele periferice, la care se adauga emisiile centralelor termice, bogate in funingine si bioxid de sulf. Conform statisticilor Eco-Civica, bucurestenii inhaleaza lunar 273 de tone de praf pe kilometru patrat. In plus, in Bucuresti, in special in zona centrala, sint depasite frecvent normele maxime admise de zgomot si vibratii, din cauza reconstructiei drumurilor.