Probabil orice bucureștean care își iubește orașul va trebui să aibă și să citească această carte care este istoria sa*). Și mai mult, orice călător vizitator al Bucureștilor va avea nevoie de această carte să înțeleagă orașul.
Prima ediție a cărții a apărut în anii celui de al Doilea Război Mondial, dar nu se poate data anul apariției; unele indicii ale textului permit o atribuire anului 1943. A doua ediție a apărut la Editura Meridiane, în 1986, în bine cunoscuta colecție „Biblioteca de artă”. Acum apare ediția a treia, din păcate la o editură care nu își distribuie cărțile prin librării, ci doar la sediu, prin urmare, aproape cert răspândirea acestei cărți pe care o socotim absolut necesară va fi în detrimentul cititorului și iubitorului de București.
Autorul a fost un diplomat de profesie. S-a născut în 1890. Vorbitor de franceză, germană, engleză și italiană a urmat exemplul fratelui Radu și a intrat în diplomație. A trecut prin reprezentanțele noastre de la Roma și Berlin. În 1928 a fost trimis în misiune la Cairo. În 1932 a fost trimis ca însărcinat cu afaceri și delegat permanent al României pe lângă Societatea Națiunilor la Geneva, în 1937, fiind promovat ministru plenipotențiar cl. a II‑a. În 1939 a fost trimis ministru la Budapesta. A urmat Danemarca. Eevenimentele din august 1944 l-au găsit la Stockholm, unde se desfășurau tratativele dintre părțile beligenrante. Cariera i-a fost întreruptă în 1947. Scrie prefațatorul ediției pe care o comentăm acum: cariera îi „este întreruptă la anul 1947, în momentul când, refuzând să revină de la Stockholm pe ruta impusă: Finlanda, U.R.S.S., România, a fost considerat demisionat. Este atribuită ca dată a decesului anul 1950 fără a se consemna cauza, ziua, luna, locul unde a fost înmormântat, soarta soției și a fiicei. A fost condamnat la totală ignorare. Sperăm ca ediția anului 2011 însoțită de biografia autorului, notele explicative să readucă în atenție și multitudinea semnelor de întrebare care însoțește problema finalului vieții acestui ilustru înaintaș și, pe această cale, cele actualmente de lipsă să fie elucidate.”
Chiar povestea primelor două ediții ale cărții este foarte interesantă. Preluăm din informațiile lui Virgiliu Z. Teodorescu. Cartea sa este povestea unei străzi, rebotezată Calea Victoriei după Războiul de Independență. Autorul s-a priceput să îmbine evenimentele care au marcat viața acestei artere a Capitalei cu poveștile romantice sau teribile care i-au intersectat existența. Cartea oferea cititorilor o prezentare a unor evenimente și biografii ce deveniseră notorii în memoria colectivă. S‑a bucurat de o rapidă absorbție. Din păcate, evenimentele care au urmat au contribuit la risipirea multora din arhivele care ne‑ar fi putut furniza informațiile cu care să formulăm cu precizie câte exemplare au fost tipărite și alte detalii care constituiau „biografia” cărții. Cert este că perioada de la sfârșitul anilor 1943‑1944 a constituit și o dificultate în buna aprovizionare a tipografiilor cu materialele necesare. Reeditarea cărții în 1986 a impus conceperea a peste 1500 de note care, din motive dictate de „sus” de către cenzura epocii, s‑au înjumătățit. După 1990 se impunea ca reparatorie o reeditare care să poată cuprinde o biografie a scriitorului, textul integral, note explicative și un indice, indispensabil atunci când ai nevoie de o lămurire referitoare la un anumit obiectiv. „Cartea în actuala componentă editorială a anului 2011 tocmai acest serviciu încearcă să ofere. Suntem totodată conștienți că sunt încă multe de clarificat și, ca atare, orice reacție este binevenită, slujind clarificărilor în domenii ca explicarea termenilor, prezentarea biografiei celor evocați și nu în ultimul rând conturării portretului personalității autorului.”
*) Gheorghe Crutzescu – Podul Mogoșoaei. Povestea unei străzi. Editura Biblioteca Bucureștilor. Ediția a treia, îngrijită și note de Virgiliu Z. Teodorescu