Petru Cimpoeșu
Celălalt Simion
Editura Polirom
La aproape cincisprezece ani de la succesul romanului „Simion Liftnicul”, apare acest revers, cu ipostaze ale răului în loc de îngeri și moldoveni. „Suntem în plin capitalism balcanic, lipsit de iluzii și de simț moral. Ispita apare sub forma unui presupus Deputat care le propune lui Simion și prietenilor săi o metodă simplă și eficientă de a face bani. Odată «pactul» încheiat, se pune în mișcare un carusel de întâmplări funambulești și în egală măsură absurde. Umorul lui Cimpoeșu însă nu mai este unul tolerant, ci a devenit sarcastic și, pe alocuri, necruțător.”
Anamaria Beligan
Încă un minut cu Monica Vitti
Editura Limes
Nuvele, ediția a doua. Versiune în limba română de Dana Lovinescu și Anamaria Beligan. Anamaria Beligan este stabilită din 1982 în Australia, după ce a fugit din țară, cauționată de poziția politică a tatălui, și a petrecut șapte luni într-un lagăr de azilanți din Germania. A publicat mult, după 1990, în România, la diferite edituri din București și din țară. Scrie în engleză, dar își traduce cărțile împreună cu mama sa. A fost adesea comparată, exagerat, cu mari prozatori ai lumii. Prozele sale descriu personaje feminine foarte puternice, dominatoare și majoritatea au drept eșafodaj realități petrecute în timpul comunismului, întoarceri în trecut.
Viorica Răduță
Când se duc în uitare
Editura Pleiade
Colecția Gheorghe Grigurcu vă recomandă. „Există poeți ai unei confesiuni egotice – scrie acesta –, care înțeleg a rupe punțile cu o lume resimțită străină vocației lor, de natură autistă, și poeți care cochetează cu grandoarea ori cu pitorescul aceleiași lumi, față de care se arată receptivi. Creația Vioricăi Răduță ilustrează o medie. O interferență între interior și exterior, răscruce decidentă a unei modalități cumpănite, am zice mioritice. Spațiu fertil al unor alternanțe cu iz ancestral, în care pogoară nestânjenit imaginile. Lirismul capătă o materialitate epică degajată, aidoma unei fâlfâitoare mantii. (…) Putem remarca pretutindeni un echilibru abil-ezitant între materie și duh. Pentru ca abstragerea din directitatea celei dintâi să se producă într-un chip expresiv, Viorica Răduță insistă pe fețele ei rebarbative, putrefacte, contrastante nu doar cu spiritul, ci și cu inflorescențele naturale, negarea pedepsitoare a concretului aducând un plus de credibilitate abordării sale vizionare. Moartea (a mamei în speță), subiect central al cărții, constituie o premisă a resurecției în mărturie conotativă. (…)Viorica Răduță constituie o surpriză de proporții.”
Ethel Greening Pantazzi
România în lumini și umbre
(1909-1919)
Editura Humanitas
Colecția Vintage. Traducere din limba engleză de Constantin Ardeleanu și Gabriela Debita. Cuvânt înainte, note și comentarii de Constantin Ardeleanu.
„Publicată în 1921, la finele Marelui Război, cartea canadiencei Ethel Greening Pantazzi este un minunat amestec de istorii și istorie. Volumul debutează luminos, într-o Românie necontaminată de smogul revoluției industriale și unde, cum mărturisea autoarea, te puteai ușor transporta în secolul al XV-lea. (…) Cartea lui Ethel Greening Pantazzi rămâne o istorie frumoasă despre români în vremea în care luminoasa Belle Époque făcea loc întunecatului Grande Guerre.“ (Constantin Ardeleanu). Născută în 1880 în orașul Hamilton din provincia canadiană Ontario, autoarea s-a căsătorit în 1909 cu Vasile Pantazzi, căpitan al portului Galați, datorită căruia avea să ajungă în România. În anii Primului Război Mondial, familia Pantazzi ajunge în refugiu la Iași, iar apoi la Odessa. În acest timp, Ethel notează cu hărnicie în jurnal impresii zilnice despre soarta României.
Svetlana Cârstean
Gravitație
Editura Trei
„E cineva care n-o cunoaște pe Svetlana Cârstean? Există vreun cititor de poezie care n-a citit cărțile părinților, iubirii și singurătății din Floarea de menghină? Mai e cineva care nu așteaptă, deja de ani buni, cea de-a doua carte a Svetlanei, de preferință rhomanul, cum se poartă acum, cum ni se cere și cum suntem împinși să facem? Dacă, totuși, mai e cineva care n-o cunoaște pe Svetlana Cârstean (iar cine o cunoaște, de obicei o cunoaște mai bine decât se cunoaște ea însăși), cineva care nu i-a citit minunatul volum de debut ce a luat și a meritat toate premiile literare ale lui 2008, cineva care nu i-a așteptat rhomanul, ei bine, chiar și acel cineva, fără prejudecăți și așteptări constrângătoare, va înțelege apariția firească a noului volum de poezie Gravitație. Carte a greutății și a harului, Gravitație e un perfect mecanism al înălțării, al levitării, al vulnerabilității răscumpărate, al d.u.r.e.r.i.i., revoluțiilor și resurselor afective („cine nu e mângâiat nu există”), al iubirii materne. Dar mai e ceva: e ultima carte (jucată) a poeziei. Ea răspunde – într-un fel inconfundabil, inegalabil și inenarabil – la întrebarea: cât mă poate ridica de la pământ poezia?” Simona Sora
Cees Nooteboom
Ziua Morților
Editura Univers
Traducere de Luminița Bobu. Seria de autor Cees Nooteboom. Un regizor olandez de documentare filmează lucruri socotite de ceilalți banale și neinteresante, într‑un Berlin care poartă, asemenea lui, o tragică urmă a trecutului. Existența lui în mijlocul unui grup pitoresc de prieteni – care amestecă discuțiile despre artă și istorie cu ospețe la fel de spectaculoase – este tulburată de apariția unei femei misterioase. Cineastul încearcă atunci să unească toate acele cadre vagi și să dea sens propriei sale vieți, iar povestea de dragoste se inserează în întinsa meditație asupra istoriei și amintirii care este romanul lui Nooteboom. „O carte de o frumusețe orbitoare“ (De Volkskrant), „un roman în care autorul aduce în discuție toate întrebările pe care ar trebui să și le pună oamenii secolului XX“ (De Telegraaf).