Pe veci
de Gavril Ciuban
Din omul care nu a citit
nicio carte
coboară
ca din viață
o femeie părăsită de ani
dar încă zveltă
și cu sânii înnourați.
Săgeata unei păsări
sângerează mestecenii
prăvăliți din privirile tale
străino
într-o apă amară.
Și mai e puțin
până s-apună în mama
Dorul după bărbatul ei
răpus de honvezi.
În singurătatea imperială
a femeii
Suie
ca într-un mausoleu
domnul care nu a citit
nicio carte
Din pricina soldaților
ilizibili
pe vremuri de întuneric
o haită de lupi bolșevici
ierna-va în poezia următoare,
pe veci.