Timp îndelung un an o zi

Bacău la șase sute și

beton și termopan în jur

treceam penibil și matur

eram conform chiar monoton

vorbeam destul la telefon

în frac placid și sănătos

în limuzină și pe jos

prin parcuri admirând natura

pantofi de lac țineau măsura

și ritmul traiului comod

apatic uneori nerod

cu morgă și obedient

la reguli încă și student

fumam trabuc păream flegmatic

surâs discret și enigmatic

cu clavecin fără țambal

și oarecum occidental

cam liber totuși și nu prea

până-ntr-o zi când se zvonea

prin fumuri într-o cafenea

că-n stricăciune de vreun an

aveam oglindă pe tavan

că sunt complice

la aplice

că am trăsură

pe măsură

chiar pentru fese

de mirese

și că-s destul de bun amant

mă iar brodisem prin Levant

cu un amar sub piele ghimp

s-o iau invers prin anotimp

și să mă vară fiu din nou

cu primăvara în ecou

cu iarna-n cești fierbinte iar

pufnind cețos din samovar

când toamna coace sânii ei

în sfârc și umezi cu scântei

îmi spun privindu-mă pedant e

îl știi la ea visând pe Dante

că viața ta în eprubetă

e unică și se repetă

că toate umbrele se cern

în paradisul din infern

veneam în gând cu ea din zare

pe macadam pe Strada Mare

zăream tarabe armenești

un rând de case jidovești

cu bani de taină prin firide

vorbeau șoptit Nicolaide

aur susan halva sirop

vindeau Calustian Agop

și printre ei mereu copil

trecea uriaș și trist Rachmill

în dreptul ușilor și noi

strâmbam din nas la usturoi

luând cam totul în ușor

ce țară tristă cu umor

prin multe vămi și multe plăți

gemea Moldova-n jumătăți

dar să mă-ntorc știi la poveste

să plimb femei când ea nu este

și să le trec prin pat cu fițe

un șir de doamne și domnițe

spun hai te cheamă să le prinzi

mult dezbrăcate prin oglinzi

fierbinți cu trupuri de zăpadă

lăsându-și hainele să cadă

în casa mea plin de păcate

intrau pe scări ieșeau prin spate

în urmă picurând parfum

de coapse umede și scrum

și-n carnea mea după asediu

oftau femei din alt mileniu

și doar vecinii printre gard

mă văd cum sfârâi și cum ard

în genunchi cum stau și-n rugi

cum mă-nchei grăbit la blugi

dând mesaje pe mobil

să mă fac din nou copil

o-ntrebare și nătâng

judec drept în cotul stâng

și cum nu primeam răspuns

mi-am tras jeep muieri m-am tuns

cu deloc amor pe bot

am uitat de ea de tot

și de-atunci întreb întreabă

lumea fără nicio treabă