Elisabeta Isanos

    La iarba verde   Parca se cerne cerul pe pamant   E un miracol ce-mi rapeste timpul   E ca o munca pana peste cap   La care nici macar nu-mi vine schimbul       Aproape ca n-am vreme sa respir   N-am cand sa-mi trag o clipa rasuflarea   Nici nu mai am putere sa ma mir   Am auzit ca se intoarce marea       Aceste clipe sigur nu-s reale   Fiindca nu poate fi adevarat   Cum sedem noi pe iarba inflorita   In mijlocul pamantului spalat       Reale sunt doar celelalte zile   Teribil de reale si de lungi   Si serile acelea nesfarsite   Cand vii mereu spre casa si n-ajungi       Bem vin si ne uitam in sus la ceruri   Din trupul painii ca din rai muscam   Si ce frumos ne-am imbracat de parca   Ne pregatim sa ne inmormantam
Subiecte #La iarba verde#Magda Isanos#poem