Cum cad,
ca frunzele
pomilor
in toamnă,
cum dispar
din tezaurul
de aur.
Vorbele,
comoară
de lumină
de imagni,
pier…
se șterg…
și cu ele trecutul…
Ah, vorbele!
Ah, vorbele căutate
cu disperare
nesfârșită!
Ah, vorba
regăsită
in grădină!
Pe un jeț
triumfător!
Surâsul..!
Acasă iar!
Strălucirea!
O clipă,
Si iar
uitată…
Si in final
reduse
la o privire,
incețoșată…
neclară…
mută…
atât…
Poem tradus de Lidia Vianu, după varianta in engleză de Lyn
Coffin
Ernesto Kahan este medic, universitar și poet. Spațiile lui de referință sunt Israel și Argentina. Născut in Argentina in 1940, cariera l-a purtat prin universități din Peru, Republica Dominicană, Mexic și Spania. Palmaresul lui de premii e impresionant și adună la un loc domeniul medicinei, păcii, literaturii, globalizării. Personalitate de un dinamism exemplar, Ernesto Kahan e prin excelență omul cetății secolului 21, care reprezintă zona socială, culturală și de elită a lumii in care trăim, și in care excelează și e recunoscut internațional ca atare (Lidia Vianu).