De la mansardă privesc scuarul
caldarâmul ca o tablă-de-șah fantezistă
portocal in ghiveci pe‑un pătrat,
pomello pe‑un altul
apoi, iată,
lămâi pe‑o tușă groasă de mediterană
ce culoare?… mai incape vorbă? albastră!
un pătrat verde, un pătrat roz,
un pătrat cadrilat-
er – taraba zarzavagiului și șezlongul
pentru nudul lui Pallady
pătratul de cretă, ceasul solar…
Dar flașnetarul?
Nu fi nerăbdător – toate la timpul lor
De ce nu Louis Armstrong poposind in
Provence?
De ce nu!
What a wonderful world!
Venus lăsând un genunchi in pământ, lâng‑o amforă
umplută cu aerul antichității
intinzând o mână albă de pe‑un pătrat
pe altul… Il vezi?
cupidon, pe‑același pătrat al tablei-de-șah
lângă amforă pitulându-se ghiduș
cu arcul lui caraghios
felinarul și, lângă el, franzelarul
elevele care chiulesc de la școala normală
și s‑au oprit să cumpere brioșe –
Ah, ce le place!
Ați invățat la franceză: charcutier –
Unde‑i?… Căutați‑l in scuar! le strig
iată, pătratul de colo!…
copertine dungate, prelate, copertine, prelate
măcelarul mustăcios, chei yale, ascuțitorie
dar cine nu‑i aici mustăcios?
Nu‑i chiar un furnicar de oameni
dar plimbăreți, slavă Domnului
cofetarul – what a wonderful world!
cumetri pe scaune pliante
coate intinse pe mese, leneș, ici una
colo, alta, și colo, și colo
N‑am să număr pătratele scuarului
ca șahul Persiei, ca șahul Bermudelor
Știu doar c‑ar fi destule dacă n‑am număra
…prea departe.