Ce s-a intamplat cu tine, iubita mea,
ce suferinta tacuta te strabate, tu, tara mea plina de zacaminte ascunse sub gratii de lumini si promisiuni? Cine te mai strange in brate, iubita mea, cine iti mai fura trecutul, cine iti hotaraste viitorul: nunta, botezul, inmormantarea – tu, tara mea, tu, iubita mea jucata la zaruri, cantarita din priviri si, pana la urma, uitata de toti intr-un manual scris pe un colt de masa in cea mai crunta betie a istoriei? De ce esti tu, iubita mea, mama si curva cu toti strainii care te-au amagit, care te-au smintit? Tu, iubito, tu, patria mea scuipata printre dintii unei straine vorbiri, ma recunosti? Vin catre tine, vorbesc despre tine cu toti muntii, cu toate apele, cu toti mortii razboaielor mondiale care imi atarna la gat siraguri de cruci, cu toate manastirile spanzurand pe dealuri inmiresmate de morti. Ce s-a intamplat cu tine, iubita mea, tara mea, patria mea tacuta si iertatoare si rabdatoare? De ce nu-ti mai sarut pamantul in aceeasi limba cantata de cei vechi la ospete?