Purtand in loc de coarne crengi cu flori
Turma de cerbi trecea prin amintire Si ochiul meu, care acum o vede, Nu se formase inca s-o admire. Deci fara martori, ca un gand, treceau Atat de lin ca nu clinteau vreun ram Si nu sfarseau de-a trece-n timp ce eu, Cazand din varsta-n varsta, ii priveam. Pasari dormeau pe fruntea lor in crengi Si-n lunecare gangureau usor, Fara sa se trezeasca, dar simtindu-mi Prezenta tulburata-n viitor, Cum ii asteapta pretinzand dovezi, Cum ii contempla fara sa ii creada Ca poarta-n frunte crengi cu flori si trec Prin nefiinta fara de tagada.