Cineva a calculat exact. Intr-o dimineață atât de reală și proaspătă incât ochiul ar fi sfâșiat-o dintr-o privire dacă putea, am intâlnit o armură. Oameni treceau fără s-o vadă, a apărut special pentru imaginația mea. Păianjen prins intr-o altfel de pânză decât a sa, vapor eșuând pe raza unui far in mijlocul mării, sufletul meu n-o voia. Hai vino imbracă-mă sunt managerul perfect asupra ta nici o stăpinire nu vor mai avea dragostea, ura eu sunt eterrealitatea. Ca-ntr-un coșmar rătăcesc prin oraș in cătușe magnetice mi-a prins răsuflarea nimeni n-o zărește doar eu simt fierul intunecat strecurându-se-n sânge cu fiecare mișcare. Așșșa. Și nu am puterea.


Subiecte #Denisa Comanescu#Provocarea