***
in camera cu perdele roșii
așez farfurii cu lapte pe praguri
asta aș face acum
asta aș face oricând
cu ochii inchiși cu pulpele depărtate
ca intr-un film erotic mut
dincolo e viața
o carapace de broască țestoasă
din care carnea bătătorită a fost smulsă cu cleștele
dincolo e orașul fără mașini și sexul cu analize și
contraceptive
dincolo nu ne ținem de mână
pentru că reclamele și fotografiile o fac in locul
nostru
iți este frică și mă muști de umăr
iți este frică și pieptul tău se deschide
dincolo sunt farfurii cu lapte pe praguri
dincolo nu ne ținem de mână
somnul ca o foarfecă in dreptul ochilor
***
te recunosc, ești la fel de ratat ca și mine
deși hainele mele sunt mai scumpe
deși venele tale sunt mai puternice
stâlpii de telegraf ne innoadă frica undeva sus
deși nimic nu poate fi intre noi
nici măcar zidul de fier
in care indrăgostiții scobesc găuri cu acul
deși de lucrurile care ne-ar putea lovi trebuie să ne apropiem
brusc
dragostea noastră n-ar fi decât imbrățișarea strâmbă
a doi handicapați
așteptând ultimul autobuz
in ploaie
Poem din carnetul de poezie “stările intense”(Biblioteca de Poezie, 2009)