poetului vasilescu nu-i plac nopțile la balamuc.
tocmai atunci îl apucă pofta de vorbitdupă ce toată ziua își scrutează înfiorat
mintea
pentru a-și surprinde în flagrant
propria nebunie.
degeaba are chef de vorbă
celelalte nouă paciente din salon – toate femei în vârstă –
dorm duse
iar pe marginea ferestrelor zac protezele lor dentare
rânjind în lumina neoanelor de dincolo de ferestre.
poate că poetul vasilescu ar reuși să adoarmă
și nu l-ar mai sâcâi normalitatea lui proaspăt regăsită
în timpul nopții
dacă asistenta soledad – chiar așa o cheamă
(nu e metaforă, e columbiancă) –
i-ar da pastila care trebuie.
i-a spus într-o zi
între patru ochi
despre ce este vorba:
“dacă o iei
acolo
jos
la tine – kaputt!”
se bifurcase a catastrofă soledad
adăugând un gest scurt
de tăiere
din mâna-i noduroasă
(soledad are la vreo 50 de ani
și e, așa
un pic mai bărbătoasă),
înspre sexul poetului vasilescu.
de atunci
lui îi e teamă să mai rămână singur cu soledad
dat fiind interesul ei
atât de personal
întru supraviețuirea unei părți din corpul său.
în afară că-și urmărește strașnic nebunia
poetul vasilescu o mai urmărește și pe tânăra nefa
(singura tânără purtătoare de sâni
din această aripă a spitalului)
și tocmai ea nu-l suportă.
îi tot răspunde repezit
și de fiecare dată o ia din loc
când el își face apariția.
chiar și doctoru v. înnopteanu a observat asta
și s-a văzut nevoit
să-i explice
confidențial
lui vasilescu
(ca de la intelectual la intelectual)
că tânăra nefa
suferă de o manie punctiform paranoidă
în fază avansat cosmică
din când în când
necesitând
tratament cu electroșocuri
și des-zăpezire.
așa își putu explica și vasilescu
de ce uneori tânăra nefa
arată ca un rock star
cu părul vâlvoi și privirea multidimensională
făcând pași sacadați
și scoțând țipete scurte
sfidătoare
la copaci.
totuși
tânăra nefa rămâne o mare problemă pentru poetul vasilescu
care poate înghiți orice chestie neplăcută
cu condiția s-o priceapă in integrum
(la fel ca pe propria-i nebunie).
chiar își amintește cum
în adolescență
într-o tabără la mare
o fată frumoasă
(chiar dacă nu era genul lui vasilescu
dar n-are importanță)
îl evita cu strășnicie
și-i răspundea tot așa
repezit
însă atunci
a rezolvat problema
căutând împreună cu ea scoici pe nisip
dăruindu-i-le apoi ei pe toate.
așa s-a ales el cu o privire xxl
din partea drăcoaicei
care aproape l-a făcut să se.
mai demult
prin clasa a șaptea
o fată care-l pișca mereu de braț
o tocilară veșnic înțepată
(poetul vasilescu era corigent la aproape toate materiile),
i-a declarat la banchetul din ultima zi de școală
că el e groaznic de frumos și
că neapărat ar trebui să danseze.
însă, acum
lucrurile astea nu-i sunt de niciun folos
poetului vasilescu;
fiindcă
tânăra nefa nu-i vreo fetiță.
și
de fapt
nimic din ce știa
mintea lui la optsprezece ani
nu-i mai e de vreun folos
corpului de patruzeci.