Poezia mea este o gimnastică a morții,
O repetiție zilnică a verbului „a fi”
Până când se șterg diferențele
Dintre timpuri.
De fapt acesta e sensul:
Să stai tot timpul cu ușa deschisă.
Sora mea moartea
Bea cât bea
Din viața mea,
Apoi îmi adoarme, cuminte,
Pe umăr.