Miruna Vlada – Bosnia. Partaj
Miruna Vlada s-a născut pe 17 august 1986, la București. Formată la Cenaclul Euridice, coordonat de Marin Mincu, a debutat în 2004 cu volumul Poemextrauterine, la editura Paralela 45, cu o prezentare de Angela Marinescu și prefață de Octavian Soviany. Cartea a primit câteva premii naționale pentru debut în poezie. În 2007 publică la Editura Cartea Românească volumul de versuri Pauza dintre vene, însoțit de un CD în lectura autoarei. Este inclusă în antologiile cu cei mai importanți tineri poeți din România. În paralel cu activitatea de poetă, Miruna Vlada a derulat și numeroase activități de organizare de evenimente culturale – a moderat lecturi de poezie, lansări de carte în spații neconvenționale, dezbateri despre poezie, experimente inter-art. Selecții din poezia ei au fost traduse în engleză, franceză, spaniolă, sârbă, germană, italiană și poloneză. A fost invitată la lecturi publice internaționale în Austria, Marea Britanie, Belgia, Polonia și Germania. A studiat științe politice la SNSPA București, iar din 2013 este doctor în relații internaționale cu o cercetare pe europenizarea Federației Bosnia și Herțegovina.
În Bosnia. Partaj, Miruna Vlada surprinde o față însolită a autobiografismului; aici drama personală se îmbină cu tragedia unui spațiu geografic blestemat de istorie (Balcanii de Vest), dragostea dobândește ceva din atrocitatea războiului și din culoarea sângerie a genocidului. Totul situându-se sub semnul secesiunii cu orice preț, a „partajului” care generează traume greu vindecabile. Poeta își găsește în Bosnia un fel de patrie adoptivă, ce îi reflectă ca o oglindă propriile neliniști și crispări interioare și poate spune cu îndreptățire, în această carte de maturitate, Bosnia bin ich, descoperind pretutindeni mărcile tragicului.
„Auden observa undeva că există antifasciști dedicați care-și conduc viața erotică de parcă ar invada Polonia. În Bosnia. Partaj, Miruna Vlada procedează oarecum convers anti-fascistului lui Auden – scrie, adică, despre lumea atroce din Bosnia pasionale poeme de dragoste. Poezia ei e o Bosnie devastată & splendidă, după cum Bosnia ei e un poem devastat & splendid. Dincolo de asta, important mi se pare că, printr-o astfel de înțelegere a poeziei ca empatie pentru marginalii distruși de Istorie, Miruna Vlada reabilitează, în sfârșit, la noi conceptul de poezie politică. Cea mai bună carte a ei, fără dubiu.” (Radu Vancu)
Doina Sălăjan – Poeme roz cu franjuri negre
Doina Sălăjan s-a născut în 1936, la Beiuș, a debutat la Cluj, în 1951, a lucrat la revista „Steaua”, a fost exclusă apoi din redacție și din Uniunea Scriitorilor și i s-a interzis să mai scrie. A fost reabilitată abia în 1964, a terminat Facultatea de Litere din București (1970) și a fost reprimită în Uniunea Scriitorilor. A publicat după zece ani volume de versuri: „Confidențe”, „Despre copilărie”, „Versuri”, „Transfigurări”, „Umbra faptei”, „Amintirea miresmelor”, „Smalțuri”, „Sanctuar tulburat”.
Volumul de față, de 84 de pagini, cuprinde 62 de poeme, în care poeta se inspiră din trăirile sale. Strofe cu muzicalitate în care domină teme de iubire, de dragoste față de semeni.
„Doina Sălăjan face parte din categoria poeților contemporani care pot fi recitați (exemplu Doinaș, Dimov etc.). Ea este un virtuoz al versului sonor, manevrând cu multe lungimi și cu diverse ritmuri care ne aduc în minte «muzica» unor poeți risipiți pe un veac și jumătate de poezie. Virtuozitatea ei constă mai degrabă în disponibilitatea pentru nenumărate ritmuri decât în monotonia exploatării până la capăt a unuia singur. De altfel, Doina Sălăjan este o poetă la care o anume candoare genuină, o anume „naivitate”, țesută din sentimentalism, nostalgie și privire spre un trecut personal care a marcat-o definitiv, se împletesc constant cu o puternică inteligență și cu o bogată memorie livrescă.
Între virtuozități metrice și ritmice și alegorism moral e loc la Doina Sălăjan și pentru un subtil lirism al inimii.” (Nicolae Manolescu)
Nicolae Ionel – Mireasma Luminii
Născut în 1944, Nicolae Ionel a absolvit facultatea de Filologie din Iași, a publicat mai multe volume de versuri, câteva piese de teatru și a tradus mult, între altele, integral, Virgiliu.
Mireasma Luminii este al treizeci și cincilea volum de versuri al lui Nicolae Ionel. Unii criticii literari l-au catalogat drept „poet orfic”, „poet de inspirație gnostică” sau „poet mistic”, alții l-au apropiat de „marii poeți, marii iluminati”, de cei ce aparțin micii familii a geniilor, imposibil de clasat. Înzestrat cu har, poetul împărtășește lumii, prin cuvânt, marile sale revelații, deoarece pentru el „poezia e un organ al sacrului”, iar tot ce ne înconjoară trebuie determinat să-și recunoască originea divină.
„Poezia lui, de domeniul cosmologiei, ține de o viziune cosmică, religioasă, ascendentă, de-o viziune individuală. Toate acestea sunt atât de quintesențiate, formulate într-un mod așa de sever și lipsite de alte seducții decât frumusețea însăși, simplă și densă, a acelei formulări care e la minimum de lungime, încât se poate vorbi la el chiar de un soi de infirmitate creatoare: el nu este în stare să adauge mai mult decât este nevoie.” (Alexandru Paleologu)
Doina Ioanid – Cusături
„Am lucrat la cartea aceasta aproximativ trei ani. Am început de fapt când am terminat Ritmuri de îmblânzit aricioaica. Scriam pe bucățele de hârtie scurte notații jurnaliere, amintiri, convertiri ale unor experiențe felurite. Le puneam apoi într-un bol de abanos dăruit de un prieten. Într-o vară cu maci și cârciumărese, m-am apucat să le transcriu. Pe măsură ce le transcriam, poemele, mici narațiuni, se desfăceau, chemau alte poeme. În trei zile, din bolul cu fâșiuțe de hârtie dintre cele mai diferite, au apărut Cusăturile. Eram cam prin 2011, dar nu le-am publicat imediat, le-am lăsat la dospit, m-am întors la ele, pentru că fiecare poem trebuia să aibă justețea și blândețea unei priviri retrospective. Scrisul Cusăturilor a fost inclusiv un scris și o cusătură pe dinlăuntrul meu. Un exercițiu al memoriei, al răbdării, al înțelegerii, al nostalgiei amestecate cu acea vie și omenească dorință de firesc, dar și cu o viziune care transcende obișnuitul.”