Istoric al creștinismuluin timpuriu, eseist, traducător, om al cetății cu o energie debordantă, implicat în nenumărate acțiuni culturale, Cristian Bădiliță este și poet. Multe dintre zecile sale de volume publicate sunt de poezie, o parte apărute al Editura Vremea. Ultimele două au fost lansate simultan în urmă cu cîteva săptămâni.
Balade, ofuri și romanțe
Poeme concepute sub motto-ul versurilor smulse unui cântec de pahar: „mi-au crescut aripi pătrate/ de-atâta singurătate”. Iată unul dintre poeme:
îți amintești, frumoasă doamnă?
îți amintești, frumoasă doamnă, /poemul ce ți-l voi fi scris/ în ziua din cealaltă toamnă/ când ne-ntorceam din paradis/ și se roteau deasupra noastră/ prin cearcăne tăcuții sori/ iar îngerii răuvestitori/ băteau din aripa albastră/ cu semn de treflă subțiori?//A fost pe bune, a fost vis/ intram, ieșeam din paradis?/ Nu-mi amintesc decât această/ poemă scrisă pe o coastă.
Cu praștia după îngeri. Textogravuri
Spre deosebire de precedentul volum, acesta cuprinde mai degrabă poeme-eseu, în formă liberă, uneori aranjate special în pagină în genul unora celebre ale lui Apollinaire
Spre exemplificare:
împotriva iubirii. Oamenii răniți nu mai pot iubi, dar se ajută și se înțeleg. Se iubesc, adică se chinuie ca nebunii, doar cei care încă n-au fost călcați în picioare de bestialitatea altor iubiri. între adorare și blestem nu există decât o nuanță, o simplă nuanță. Ca între un apus de soare și o apoca-lipsă. Cât de triști sunt totuși oamenii răniți, care „se sprijină reciproc și se înțeleg”. Asemenea unor cai pur sânge ajunși să care bălegar. Dar, în fond și la urma urmei, ca să trăiești nu-ți trebuie neapărat performanță. Iubirea distruge zilnic mii și mii de vieți. E mult mai periculoasă decât războiul atomic sau decât cancerul. Nimeni n-o scoate în afara legii, deși este evident nocivă, criminală. De ce ne încăpățânăm noi oare să o vedem altfel și chiar să o venerăm? De ce susținem că numai cine a iubit a trăit cu adevărat? Dimpotrivă, ar trebui introdus un vaccin împotriva acestei epidemii. Pentru că este vorba de o epidemie. împrăștiată destul de recent pe suprafața planetei. Odată cu apariția timpului liber, odată cu generalizarea apei calde și mai ales cu moda prezervativelor. Noi, cei răniți, schilozii de după război, am redescoperit apatia naturii. Starea de funingine a sufletului. Înțelepciunea. Hahahaha-ul!