Liviu Georgescu – Sau dincoace de Stix. A absolvit Facultatea de Medicină Generală din București, a fost medic în România până în 1989. Din 1990, azilat politic în Statele Unite ale Americii, urmându-și soția care se refugiase politic din 1987. Din 1997 practică medicina internă în cabinetul său din New York. A fost membru al Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu. După aproape 20 de ani de scris, timp în care nu a publicat niciodată sub regimul comunist, în 1998 se hotărăște să publice din poemele sale. Apare editorial cu poeme în Lumină Lină, New York. I-au apărut până acum 11 volume in limba română, inclusiv cel de față.

“Nimeni n-a știut c-am murit, am mers pe drumul lung
și am mâncat un fruct otrăvit.
Visele mele se frecau de copaci și ei înfloreau.

Dar cine moare se oprește pe drum,
caută un suflet să-i povestească.
Stă în tăcere acoperit cu eclipse. Stă fără glas
singuratec, dureros, așteptând cuvântul,
liniștea cântătoare,
inima ascunsă-n cuvânt.

Am fost omorât fără să știu. Cu comete pe față muream
și visele mele se frecau de copaci și ei înfloreau.”

George Vulturescu – Aur și iederă. Autorul a publicat în revistele: Familia, Amfiteatru, Tribuna, Steaua, Flacăra, România literarä, Luceafărul, Apostrof, Convorbiri literare, Vatra, Viata Românească, Cronica ș.a. I-au apărut până acum zece volume de poezie, inclusiv acesta.

“Văd negru

negru ca lutul din valea nămoloasa a satului meu

Tireac, în care cad mâțișorii rachitelor de pe maluri,

negru precum în oglinzile acoperite cu ștergări din

casa mortului Ioan, unde stau pitite cele o mie de

imagini ale lui Dumnezeu fugind printre lăstărișuri

cu o mie de pui pe care îi mută lupoaica în dinți

dintr-o văgăună in alta

Smintit, fac și eu asta: mut cuvintele dintr-un

poem în altul: unele pentru Ochiul Orb,

altele pentru cel care vede.

(Dacă voi uita vreodată ochii lupoaicei

orb voi fi)

Pentru că sunt doi ochi în fiecare om

unul care vede și unul care nu are încredere în ceea ce vede

așa cum spun înțelepții și Carl Sandburg care a văzut

doi Chriști pe Golgotă: unul era pe cruce,

altul în gloată. Unul avea piroanele înfipte în palme,

altul degetele țepene pe un ciocan bătând cuie”

Subiecte #bibliotecă românească#George Vulturescu#Liviu Georgescu#poezii#Stelian Turlea