Bogdan Coșa, Poker, Cartea Românească, București, 2011
“Puțini debutanți au avut în ultima vreme succesul de public al lui Bogdan Coșa. La doar câteva zile de la apariție, romanul Poker figura deja pe lista celor mai vândute titluri Cartea Românească de la Bookfest 2011, devansând scriitori consacrați. Sigur că responsabilă e, în primul rând, promovarea eficientă pe site-uri și pe diferitele rețele sociale – care vor deveni, dacă nu sunt deja, un mecanism mediatic extrem de eficient, cu consecințe și în receptarea literaturii. Promovarea de tip vechi, cu lansări de carte sau cu publicarea de foiletoane în reviste, aproape că nu mai are niciun impact. Dacă vrea să fie cât de cât citit, noul scriitor va trebui neapărat să se transforme într-un blogger, un twitterist, un facebooker – pe scurt, într-o prezență carismatică în mediile internautice.
Cu Bogdan Coșa lucrurile stau însă diferit. A atras, la cartea lui, nu-i vorbă, o tematică la modă – titlul romanului e simplu, dar provocator -, dar și realele calități ale autorului. Un stil succint, straight, care vine stilistic în descendența unor Norman Mailer – Bret Easton Ellis, face ca romanul său, destul de scurt ce-i drept, să poată fi citit dintr-o suflare. Nimic din fițele debutanților de artiști neînțeleși, doritori să-și pună mereu în scenă opțiunile literare, nu transpare în scriitura lui Bogdan Coșa. Și e ciudat cum acest stil modest și ușor dezabuzat reușește să acopere o serie de naivități de concepție, creând, per total, senzația de maturitate a scriiturii. Ceea ce surprinde de fapt la Poker e buna gestionare stilistică a unei povești senzaționaliste, ușor de scăpat din mână altminteri. Pe scurt, Poker spune povestea unui tânăr dezorientat, aflat permanent la limita dintre două lumi.” (Alex Goldiș).
