Timp de mai mult de patru decenii, Politica Agricola Comunitara (PAC) a fost fortareata aproape inexpugnabila a Uniunii Europene, creata pe fundamentul aliantei politice dintre Franta si Germania.
Acum insa fortareata nu mai este la fel de sigura. Extinderea encefalopatiei spongiforme bovine (ESB) – boala vacii nebune – in Marea Britanie a subminat increderea in practicarea agriculturii intensive asociate cu sistemul de subventii acordate producatorilor agricoli din UE.
Costul mentinerii maladiilor sub control ameninta sa depaseasca limitele stricte privind finantarile agriculturii, stabilite anul trecut la Berlin de liderii UE, relateaza Financial Times.
Dar cea mai importanta schimbare ar putea fi inversarea raportului de forte in Europa dinspre producatori catre consumatori.
De-aici si numirea Renatei Kunast, liderul ecologistilor germani, ca ministru al agriculturii si protectiei consumatorilor. “Scandalul ESB marcheaza sfarsitul politicilor agricole de stil vechi”, a declarat ea cu ocazia desemnarii ca membru al Guvernului Germaniei.
Dincolo de retoricile privind constructia unei agriculturi care sa se poata autofinanta, exista motive puternice care ii fac pe analisti sa considere ca forma actuala a PAC nu poate fi mentinuta.
Daca UE doreste sa inceapa o noua serie de negocieri privind comertul mondial, trebuie sa renunte la subventionarea agriculturii. Sistemul european de subventii este criticat in toata lumea, deoarece afecteaza preturile de la bursa ale marfurilor alimentare. Cererile pentru incheierea politicii de finantare a sectorului agricol se intetesc pe plan mondial.
Tendinta Uniunii de a incheia tratate comerciale bilaterale cu statele din zona mediteraneana, America Latina sau cele mai sarace tari ale lumii afecteaza, de asemenea, PAC. Conditia obligatorie pentru un acces mai bun al serviciilor si produselor industriale europene pe pietele straine este deschiderea portilor Europei in fata importurilor de alimente.
In fine, dar nu in ultimul rand, tendinta de largire a UE in centrul si estul Europei creste presiunile in directia reformei. Extinderea actualei politici agricole comunitare la nivelul tarilor aspirante la statutul de mebru al Uniunii va fi extrordinar de scump.
Germania doreste mai putin ca niciodata sa joace rolul principalului finantator al restului Uniunii. “Avem de-a face cu un cocktail incendiar”, spune unul dintre oficialii Comisiei Europene.
PAC, care a servit mult timp ca simbol al unitatii europene, nu mai are sprijinul neconditionat de acum 10-15 ani. Ultima reforma importanta a politicii agricole comunitare a avut loc in urma cu aproape un deceniu.
Reformele MacSharry – numite astfel dupa comisionarul irlandez al agriculturii – au transformat cheltuielile Uniunii din subventii pentru finantarea productiei in compensarea veniturilor producatorilor agricoli.
Reformele ulterioare au avut loc cu o incetineala surprinzatoare. Franz Fischler, comisionarul UE pentru agricultura, a solicitat schimbari majore ale sistemului cu ocazia intrunirii de la Berlin.
Dar programul sau, Agenda 2000, nu a fost acceptat de liderii Uniunii, in primul rand datorita interventiei presedintelui Frantei, Jacques Chirac.
“Reformele cuprinse in Agenda 2000 nu au fost luate in considerare, deoarece constrangerile externe nu erau credibile la acea data – extinderea UE si negocierile cu Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) nu erau de actualitate”, afirma Alan Swinbank, profesor de economie agricola la Universitatea Reading din Marea Britanie. “Dar acum lucrurile s-au schimbat. Germania nu se mai poarta la fel de prietenos cu Franta, ca inainte”, adauga Swinbank.
Unii observatori arunca vina asupra tensiunii din jurul summit-ului de la Nisa, din decembrie. Chirac nu s-a inteles cu cancelarul german Gerhard Schroder, privind paritatea drepturilor de vot.
Desi presedintele francez a castigat o “victorie tactica”, dupa cum afirma un oficial al Comisiei Europene, “distrugerea relatiilor franco-germane au reprezentat un dezastru strategic”.
Inaintea intrunirii de la Berlin, Schroder a refuzat sa “cofinanteze” PAC, considerand ca Germania castiga mai putin decat plateste. Franta si statele mai sarace din UE au sustinut insa ca renuntarea la PAC reprezinta primul; pas spre “renationalizarea politicii agricole”.
Chirac, care a fost si ministru al agriculturii, spune ca “fermierii sunt la fel ca orice alti antreprenori – nu poti schimba regulile la fiecare doi ani”. El cere ca reforma sa astepte pana in anul 2006, cand bugetul UE va fi renegociat.