Saptamana trecuta, a avut loc un eveniment extrem de important pentru procesul de aderare al Romaniei la UE. Parlamentul European a decis reorientarea procesului de integrare in privinta Romaniei, dupa ce a constatat lipsa de progrese inregistrate de Guvernul Nastase in mai multe domenii vitale. Executivul de la Bucuresti a demonstrat si cu aceasta ocazie o apetenta mai mult decat condamnabila pentru exercitiile de imagine in dauna actiunii de recuperare a terenului european pierdut.
Votul din Parlamentul European a fost precedat de adoptarea unui raport intocmit in mare parte de baroneasa Emma Nicholson de catre plenul Comisiei de politica externa a PE, care recomanda aceasta reorientare. Dupa votarea in plenul Comisiei, Guvernul Adrian Nastase a facut tot ce i-a stat in putinta sa arate opiniei publice romanesti ca ii este la indemana sa gestioneze criza din domeniul integrarii. Din pacate primul ministru, asa cum ne-a obisnuit, s-a concentrat cu preponderenta asupra atenuarii prejudiciilor de imagine pe care ar fi putut sa i le cauzeze acuzatiile de o duritate fara precedent formulate la Bruxelles. Intr-o prima faza, dl Adrian Nastase si apropiatii sai au adoptat strategia negarii realitatii. Astfel, au fost formulate fel de fel de fel de explicatii conspirationiste. Fie se dorea alipirea noastra de Turcia in procesul aderarii, fie liberalii si crestin-democratii europeni aveau ceva cu social-democratii aflati la putere in Romania. In paralel, schimbarea termenului de “suspendare” a negocierilor, propus initial de baroneasa Nicholson si europarlamentarul Oostlander, in “reorientare” a fost infatisata, cu prisosinta pentru publicul telespectator, drept o mare realizare a Guvernului. Premierul aproape ca lasa sa se inteleaga ca noi, romanii, am cerut reorientarea negocierilor si, iata, dupa multe eforturi am obtinut-o.
Fireste ca aceasta sarada nu putea dura la nesfarsit. Ea trebuia completata de actiuni care sa transmita in plan extern preocuparea Cabinetului fata de observatiile extrem de critice ale Raportului Comisiei. In acest fel, a aparut peste noapte o agenda de prioritate cu date line pentru luna iunie a acestui an. Motiv de vizite la Bruxelles, de strans maini, de zambete protocolare si de smuls declaratii binevoitoare. Actiunea guvernamentala de desant la portile Europei avea si darul de a pregati argumentatia pentru actiunea de infrumusetare a realitatii pentru momentele de dupa votul Parlamentului European.
Adrian Nastase stia prea bine ca in timp ce aparea in cadru cu Romano Prodi sau cu Gunther Verheugen, in spatele sau lobby-ul Guvernului macina precum picatura chinezeasca rabdarea oficialilor europeni cu scopul de a schimba macar o virgula din Raportul initial. Ceea ce s-a si intamplat. Din Raportul Comisiei de politica externa au fost eliminate cateva paragrafe, virgule si semne ale mirarii care faceau referire la comportamentul incorect al Bucurestiului in relatia cu forurile Uniunii Europene. Au fost scoase din raport si cateva asperitati de limbaj deoarece Uniunea Europeana nu este preocupata de tonalitati, ci de sensul observatiilor si recomandarilor sale.
Referirile la lipsa de vointa a Guvernului PSD de a combate coruptia, la amestecul politicului in justitie, la incalcarea libertatii de exprimare si la exportul de copii au ramas insa neclintite in paginile raportului. Din aceste cauze, Parlamentul European a decis ca negocierile de aderare sa fie reorientate si, in acelasi timp, sa fim decuplati de Bulgaria in procesul de integrare.
La fel ca si dupa votul din Comisie, autoritatile de la Bucuresti au folosit termeni ca “progres”, “satisfactie”, “evolutie incurajatoare si pozitiva” pentru a descrie acest esec european al Romaniei.
Mergand pe aceeasi linie halucinanta, “succesul” obtinut a fost expus ca o urmare fireasca a persuasiunii schitei de promisiuni facute Bruxelles-ului si a anuntului de restructurare a Guvernului.
Daca in orice tara europeana, un astfel de vot al Parlamentului European ar fi fost urmat nu numai de demisia Guvernului, ci si de cercetari penale, puterea actuala a practicat dupa cum se observa spoiala. Inlocuirea unor persoane cu altele mai putin compromise nu rezolva cu nimic problema, daca acestea din urma nu schimba modul de lucru, nu reformeaza sistemul pe care il administreaza. Europa asteapta de la Bucuresti fapte, actiuni concrete. Vremea promisiunilor, a simularilor si a vorbelor candide a trecut. A crede ca o simpla restructurare aduce ceva bun de la sine daca noua formula de lucru nu schimba macazul este o mare greseala.
In sine, restructurarea Guvernului contine cateva elemente care trebuie semnalate. Mai intai, este de observat ca aceasta remodelare a Guvernului inventeaza din nou functii si titluri, extinzand structura guvernamenta inutil si in dauna banului public. In momentul de fata, avem 6-7 ministri care trebuie sa se ocupe de integrarea europeana, ceea ce mai mult ca sigur va genera ineficienta si haos administrativ.
Totodata, trebuie consemnata si renuntarea dlui Adrian Nastase la a mai confisca discursul cu tematica europeana. Daca la inceputul anului primul ministru anunta ca are in vedere o restructurare care sa ii permita sa se aplece cu mai multa atentie asupra chestiunilor de integrare europeana, acum premierul i-a lasat aceasta onoare fostului consilier prezidential, Ioan Talpes. O fi si aceasta abandonare semnul unui “progres” sau al “unei evolutii pozitive”…
Numirea dlui Ioan Talpes si imposibilitatea de a valida in Parlament succesorul dnei Rodica Stanoiu ne-au aratat cat de fragile si lipsite de incredere reciproca sunt relatiile dintre Palatul Victoriei si Cotroceni. Seful statului a refuzat sa semneze decretul de revocare din functie a dnei Stanoiu pana cand nu a avut siguranta ca fostul sau consilier va fi uns in functia de vicepremier. Acest fapt a pus masina de vot a PSD intr-o postura cel putin jenanta. Numai si din acest motiv, referirile presedintelui PSD la fosta guvernare, ar trebui sa fie cel putin temperate de aici inainte. De asemenea, incidentul a demonstrat ca dl Nastase este privit cu aceeasi neincredere si de Presedintele Romaniei si de oficialii europeni. Toti au sentimentul ca au fost sau pot fi inselati de primul ministru. Unii dintre colaboratorii importanti ai primului ministru au in acest moment si dovada in acest sens. Ma refer la cei care au crezut in solidaritatea echipei pe care o sustinea aproape obsesiv seful Executivului de fiecare data cand dorea sa transmita un mesaj de unitate.
Dl Nastase a dovedit ca nu da doi bani pe solidaritatea echipei sau pe indeplinirea criteriilor de aderare, ci urmareste doar ca intre numele sau si functia de prim-ministru sa existe tot timpul o virgula si niciodata un punct.
* Theodor Stolojan este presedintele PNL si a fost premier in perioada 1991-1992
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.