Amânarea ofertei de vânzare pe bursă a 15% din acțiunile Transgaz Mediaș (TGN), una dintre cele mai importante companii de stat pune pe hold tot programul de listări al statului și condamnă piața locală de capital la subdezvoltare. Fără listări noi, investitorii mari nu vor veni pe bursa locală, iar acțiunile românești vor continua să se tranzacționeze sub valoarea lor reală.
Programul de privatizări convenit de Guvern cu Fondul Monetar Internațional (FMI) la începutul anului prevedea vânzarea pe bursă în acest an a unor pachete de 15% din Transelectrica, Transgaz și Romgaz și listarea a câte 10% din Hidroelectrica și Nuclearelectrica, valoarea cumulată a ofertelor așteptate ridicându-se la circa un miliard de euro.
Șefii bursei de la București, brokerii și puținii investitori care au mai rămas sperau că aceste oferte vor scoate în sfârșit din anonimat piața de capital românească și vor atrage atenția fondurilor de investiții străine prea ocupate să urmărească piețele din Polonia, Rusia sau Turcia. De momentumul creat ar fi putut profita și acțiunile existente deja pe bursă, care ar fi ajuns mai aproape de valoarea lor reală (Fondul Proprietatea, Petrom, SIF-urile), dar și companiile private locale care ar fi putut găsi în sfârșit pe bursă investitori dispuși să le finanțeze.
Dintre toate, cu chiu cu vai s-a făcut oferta Transelectrica, în luna martie, statul încasând 37 de milioane de euro. Apoi s-a schimbat Guvernul și tot calendarul de listări s-a decalat.
Noul premier, Victor Ponta, care a criticat din opoziție modul în care s-a derulat oferta Transelectrica a promis după învestire că va continua privatizările asumate față de FMI. În ciuda declarațiilor, însă, oferta Transgaz, care era următoarea pe listă, s-a amânat mai întâi pentru luna iulie (față de luna mai, când era programată), apoi pentru septembrie, apoi pentru octombrie, iar acum s-a amânat de tot, premierul declarând că nu este dispus să vândă la prețul actual. “La Transgaz avem procedurile finalizate, dar ideea principală este de a ști dacă vindem la un preț mai slab sau mai bine nu vindem, mai ales că e legat de toată evoluția pieței energiei în România în următorii ani. Veștile bune pe care
le-am primit atât în ceea ce privește explorările făcute de Exxon și OMV Petrom, cât și celelalte concesiuni acordate ne fac să credem că într-o perioadă – nu vorbesc de o lună-două, vorbesc de câțiva ani – dezvoltarea sectorului energetic în România va crește implicit toate participațiile pe care Guvernul le are în acest moment”, a declarat miercuri Victor Ponta, el spunând că există un punct de vedere comun al Președinției și Guvernului pe această temă.
Din declarația premierului rezultă că oferta Transgaz ar putea fi amânată pentru câțiva ani, pentru ca valoarea companiei să mai crească. Implicit, și celelalte oferte (Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Electrica) vor fi amânate. Investitorii susțin însă că această amânare va afecta puternic piața locală de capital și că nici peste câțiva ani statul nu va obține prețuri mai bune din vânzarea acțiunilor, chiar dacă rezultatele companiilor vor fi mai bune, deoarece investitorii vor continua să taxeze lipsa de lichiditate a pieței și riscurile mai mari.
“Considerăm că prin amânarea acestor listări, România amână sine die depășirea stadiului de «frontier market» al pieței de capital, ratând încă o dată intrarea pe radarele fondurilor de investiții specializate pe piețe emergente, care dispun de multe lichidități disponibile pentru investiții, iar discounturile la care se tranzacționează acțiunile românești vor rămâne în continuare foarte mari. Având în vedere că piața de capital este cel mai credibil etalon al unei economii, acest discount se răsfrânge asupra tuturor activelor românești”, susține Asociația Investitorilor de pe Piața de Capital (AIPC).
În prezent, cele mai importante companii românești listate pe bursă sunt evaluate mai prost decât companiile similare din regiune și din Europa, din cauză că piața nu este lichidă, iar fondurile străine nu știu dacă vor avea cui să vândă când vor vrea să iasă din piață. În plus, atâta timp cât nu există suficiente companii mari în care un fond să poată investi 10-20 de milioane de euro, marile fonduri străine nu vor aloca resurse pentru a cerceta piața românească și vor prefera să meargă tot în Polonia, Turcia sau Rusia, acolo unde au de unde să aleagă.
De exemplu, Transgaz este evaluată pe bursă la 516 mil. euro, în condițiile în care a avut anul trecut un profit net de 89 mil. euro și vânzări de 316 mil. euro, deci multiplul de profit (P/E) este de 5,8, iar multiplul de vânzări (P/S) este de 1,6.
Snam Rete Gas, compania similară din Italia, care este listată pe bursa din Milano, are o capitalizare de 11,27 mld. euro la un profit net de 978 mil. euro și afaceri de 3,54 mld. euro în 2011. Multiplul de profit este de 11,5, iar multiplul de vânzări este de 3,18, adică dubli față de Transgaz, iar asta în contițiile în care bursa din Italia a fost printre cele mai lovite de scăderi în ultimii doi ani.
Transgaz operează cu o marjă netă de profit de 28%, similară companiei italiene, în timp ce randamentul dividendului Transgaz a fost aproape dublu față de Snam, dar cu toate astea compania românească nu face un miliard de euro pe bursă ci doar jumătate. Diferența este că pe bursa de la Milano se tranzacționează în medie acțiuni de peste 1,5 miliarde de euro pe zi, față de 5 milioane de euro pe zi la BVB (de 300 de ori mai puțin), iar rulajul acțiunilor Transgaz de la începutul anului a fost de 12 mil. euro, cât tranzacțiile derulate într-o singură zi cu acțiunile Snam.
Astfel, deși titlurile Transgaz sunt evaluate mai atractiv, un fond de investiții străin va prefera să investească 10 mil. euro în acțiuni Snam, pe care le poate vinde într-o zi, decât în acțiuni Transgaz, pe care le poate vinde în șase luni. Acest decalaj nu poate fi redus decât prin listarea mai multor companii importante, care să atragă mai mulți investitori și să crească tranzacțiile pe bursă. Doar atunci discountul de lichiditate se va reduce, iar statul va putea să-și vândă acțiunile mai scump, iar companiile private se vor uita către bursă ca alternativă de finanțare.
Cu o piață de capital funcțională, companiile locale vor avea în sfârșit o alternativă la creditele bancare, iar economia poate avea o sursă de finanțare (investițiile de portofoliu ale fondurilor străine), în condițiile în care investițiile străine directe au scăzut la minimul ultimilor ani.
Reprezentanții investitorilor spun, în comunicatul transmis joi, că România ar trebui să urmeze exemplul Turciei, care a obținut recent un rating recomandat investițiilor pentru prima dată după 1994 după ce Fitch i-a îmbunătățit calificativul cu o treaptă datorită reducerii riscurilor economice și a datoriilor.
“Deja nu mai este rezonabil să ne imaginăm vreo comparație cu bursa poloneză, însă exemplu Turciei, la care România se uita de sus în urmă cu doar câțiva ani, iar acum are tranzacții de sute de ori mai mari pe bursă și a devenit o piață «investment grade», ne arată cât de ușor este să te dezvolți economic cu puțină consecvență și predictibilitate, caracteristici care, din păcate, îi lipsesc pieței autohtone de capital. Solicităm pe această cale autorităților abilitate să dea dovadă de seriozitate și profesionalism în stabilirea unor termene clare pentru listarea companiilor de stat sau vânzarea de pachete de acțiuni la companiile deja listate și, mai ales, respectarea acestor termene”, arată AIPC.