Șerban Foarță
Texte pentru Phoenix
Editurile Vinea și Integral
Volumul cuprinde șase ilustrații ale lui Daniel Turcea. „Autorul celor sase ilustrații (una,-n cerneală, celelalte în carioca) e neuitatul nostru prieten Daniel Turcea, care,-n 1971, în vizită la mine, prin februarie, le creiona, în timp ce conversam, – făcându-mi, apoi, în chip de dedicație pe pagina de gardă a cărții lui dintâi, anume Entropia, portretul din amonte, tutelar. Pe ultima copertă se află un scurt cuvânt de prețuire din partea Părintelui Mihail Avramescu, alias Ionathan X Uranus.”
Ștefan Frumușanu
Cine mi-a ucis fiul?
Dosarul Frumușanu-Crăiniceanu se redeschide
Editura Humanitas
Colecția Memorii/jurnale. Volum îngrijit de Tatiana Niculescu-Bran. Cuvânt-înainte de Laurențiu Mihu. „Cine mi-a ucis fiul? este jurnalul unui tată a cărui viață se schimbă pentru totdeauna odată cu uciderea fiului său la mineriada din 25 septembrie 1991. De atunci și până în zilele noastre, anii familiei Frumușanu s-au scurs între drumul la cimitir și o cărare sinuoasă, amețitoare, chinuitoare, prin labirintul tribunalelor. Dar această carte este deopotrivă un manual de istorie recentă și un dosar politic. Mesajul ei? Orice om are dreptul la povestea lui, dar, mai cu seamă, la dreptate și la adevăr, oricât de încâlcite s-ar dovedi ițele deciziilor politice. Este cartea unui om curajos și a unui tată care încă mai are încredere în justiție.“ (Tatiana Niculescu -Bran).
Bernhard Schlink
Femeia de pe scări
Editura Polirom
Traducere de Gabriella Eftimie. Bernhard Schlink, unul dintre maeștrii literaturii germane contemporane. Un tablou celebru, de care nimeni n-a mai auzit multă vreme, reapare în împrejurări misterioase. Este o surpriză pentru lumea artei, dar și o lovitură pentru bărbatul care, pe când era un tânăr avocat, a mediat un conflict între autorul și proprietarul tabloului. Aflat la mii de kilometri de casă și la decenii după momentul în care tabloul și femeia pe care o înfățișează îi schimbaseră destinul, bărbatul speră că apariția neașteptată a lucrării e semnul că nici cea care i-a fost model nu poate fi prea departe. Pleacă așadar în căutarea femeii de care în tinerețe se îndrăgostise orbește, iubind-o într-un fel niciodată lămurit, și care îl împinsese la gesturi inexplicabile.Căutarea devine prilej de a desfășura ghemul încâlcit al trecutului și de a-și pune întrebări despre făgașul pe care a apucat-o viața lui. Drumul memoriei îl poartă din Frankfurt până în Sydney, apoi într-un orășel îndepărtat de pe coasta australiană.
Horia Bădescu
Dacă Orfeu
Editura Limes
12 eseuri (la origine, comunicări la congrese internaționale de poezie, în primul rând Bienala de la Liège) adunate în prima parte a volumului pun literatura în relație cu lumea în care trăim. În cea de-a doua parte a volumului, orizontul se lărgește cu dialoguri cu 11 scriitori. Trei români (Adrian Popescu, Paul Aretzu, Valeriu Anania) și opt străini, dintre care șapte sunt poeți de limbă franceză și unul de spaniolă. Sunt nume importante în literatura europeană a momentului, în pofida marginalizării poeziei pe piața literară: Max Alhau, Gérard Bayo, Jean Biès, Dominique Daguet, Fermin Heredero, Werner Lambersy, Roland Reutenlauer, Jean- Luc Wauthier. Cei mai mulți sunt traduși și în română. Majoritatea interviurilor par „eseuri în dialog”.
Vasile Gogea
La scara blogului – jurnal dedus (2010-2014)
Editura Charmides
„Clujeanul Vasile Gogea este un scriitor cu program. Mulțimea sa de cărți și preocupări trece de la poezie la proză, de aici la filosofie, eseistică, critică și istorie literară, ediții cu aspect academic etc., dintre care cele mai cunoscute sunt cărțile sale închinate lui Caragiale (Oftalmologia sau ochelarii lui nenea Iancu, 2002, și Mofteme, 2012). După meditațiile asupra lui Hegel, ale căror ecouri nici nu s-au stins încă, Vasile Gogea iese la rampă cu o carte mai insolită: notațiile sale de pe blogul pe care-l deține, pe anii 2010-2014 (La scara blogului. Jurnal dedus (2010-2014), confirmând astfel aserțiunea, dacă mai era nevoie s-o reiterăm, că un scriitor care se respectă nu lasă nimic la întâmplare și că, la el, orice cât de mică consemnare (și însemnare) are un scop precis: acela de a ajunge la public.” –Mircea Popa
Gabriel Gafița
Zahăr și miere
Editura Nemira
Un volum de nouă Top of Form
povestiri în care autorul împărtășește cu cititorii români experiența acumulată în anii de dimplomație. Nu este vorba de memorii. Ce face o ambasadă când nu mai are steaguri? Cum beneficiază un delegat de servicii extra la hotel? Ce ideal în viață are un român de succes în străinătate? De ce o româncă tânără e mai bună decât o româncă harnică? Ce șanse au rromii în Europa și ce șanse are Europa în fața rromilor? Cum poți scăpa de un șef ostil ca să te bucuri de viață în locul lui? Ambiții, speranțe, eșecuri, confruntări, abuzuri, intrigi, reușite, toate tratate neutru, rece, fără patimă, tot astfel cum excesele, absurdul și enormitățile s-au instalat comod în viața noastră reală. Ba chiar ne-au devenit simpatice, apropiate, pline de un umor firesc. Atât de firesc încât, transpuse în alte locuri din lume, nu ne mai dăm seama că formează imaginea externă a României actuale.