Christopher Read
Lenin. O viață de revoluționar
Meteor Press Publishing
Traducere de Dan Criste. Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut sub numele de Lenin, a fost un lider enigmatic, un politician hotărât și îndrăzneț, care a avut o influență imensă asupra istoriei secolului al XX-lea. Viața și activitatea lui Lenin reprezintă de multe decenii subiectul unei intense controverse ideologice. În epoca postsovietică, asistăm la o renaștere a interesului față de Revoluția Rusă și implicit față de moștenirea lui Lenin, precum și la o reevaluare a acestora. În această nouă biografie a sa, Christopher Read – profesor de istorie modernă a Europei la Universitatea Warwick, Marea Britanie – s-a bazat pe o gamă largă de surse primare și secundare, inclusiv pe materiale puse la dispoziția publicului în epoca glasnost și în cea postsovietică. Temele de bază ale studiului de față sunt personalitatea ascetică a revoluționarului Lenin, felul în care el a exploatat cultura, învățământul și propaganda, relațiile sale cu marxismul, analiza dinamică făcută de el împărțirii în clase a societății rusești și instinctele sale „populiste”. Cartea reprezintă o introducere excelentă, temeinică în studiul uneia dintre personalitățile principale ale Revoluției Ruse și ale Rusiei postțariste.
„O biografie excelentă, care surprinde adevărata personalitate a lui Lenin – pe de o parte, profesorul cu preocupări intelectuale, pe de altă parte, politicianul dogmatic, implacabil.” – Geoffrey Swain, Universitatea de Vest din Anglia
Iată un fragment incitant din introducerea cărții:
«Lenin ar fi considerat fără îndoială momentul actual din istoria omenirii ca fiind profund contrarevoluționar. În aceste condiții, sarcina prezentării vieții unui revoluționar este una complicată. Scriind despre Victor Serge, scriitor și activist ruso-belgian, mare admirator al lui Lenin și bolșevic asemenea lui, Susan Sontag înfățișează în mod strălucit această problemă: „Cei care-l citesc astăzi pe Serge în limba engleză trebuie să se întoarcă cu gândul într-o vreme în care majoritatea oamenilor acceptau ideea conform căreia cursul vieții lor era determinat de istorie, nu de psihologie, de crizele din spațiul public, nu de cele din spațiul privat.”1 Prezenta generație va avea poate un șoc să constate că istoria se repetă după mult trâmbițatul ei „sfârșit” din anii 1990. Conjunctura actuală oferă însă un avantaj în ceea ce privește înțelegerea lui Lenin. În primii ani ai vieții lui, revoluția părea a fi o perspectivă la fel de îndepărtată și de improbabilă ca și astăzi. În vremea lui, la fel ca azi, se considera că lumea se află într-o fază postrevoluționară, principala revoluție fiind cea din Franța, de la 1789. De fapt, lumea tinereții lui Lenin s-a dovedit a fi fost una prerevoluționară (în cazul Rusiei), o lume care se îndrepta spre autodistrugere prin Primul Război Mondial (în cazul Europei în general). Poate că lucrurile stau la fel și astăzi. Indiferent că este sau că nu este așa, experiența lui Lenin, calitățile și slăbiciunile lui, succesele și greșelile lui tragice oferă încă un bagaj de cunoștințe din care avem ce învăța. Sunt idei care pot stimula în continuare. Sunt și idei care s-au dovedit a fi sterile, chiar periculoase, din care putem învăța ce să nu facem.
Ținând seama de aceste lucruri, scopul prezentului studiu este acela de a încerca să-l facă înțeles pe Lenin. Nu să-l justifice, ci să-l facă înțeles. De aceea, accentul este pus mai degrabă pe ceea ce a spus și a făcut Lenin însuși decât pe ceea ce au spus alții despre el. Materialul nu lipsește. Așa-zisele Opere complete (de fapt, incomplete) cuprind, în ediția în limba engleză, 47 de volume a circa 500 de pagini fiecare, iar în ultima ediție rusă, 55 de volume. Despre el s-a scris însă mult mai mult. Aproape toate comentariile despre Lenin vin de la cineva care urmărea un interes personal. Cei care denaturează cel mai mult faptele și ideile lui Lenin provin din două grupuri – admiratorii și detractorii săi. Un al treilea grup nu există. Talentul lui Lenin de a distruge, din motive politice, relațiile de prietenie cele mai strânse a lăsat în urmă reziduuri emoționale, pline de mânie, din care s-au născut multe memorii din genul „Lenin, așa cum l-am cunoscut”. Foștii aliați pretindeau că au deslușit în omul tânăr pe viitorul dictator. De cele mai multe ori, cu câteva excepții notabile precum Troțki, amintirile lor despre anii de început nu lasă să se întrevadă deloc această profundă percepție vizionară. Admiratorii, de asemenea, i-au acoperit defectele. Cel mai bun ghid în ceea ce privește viața lui Lenin, mai ales înainte de Revoluția din Octombrie, memoriile soției lui, Nadejda Krupskaia, ocolesc chestiunile politice. Ele, împreună cu memoriile altor membri ai familiei, dau însă o imagine convingătoare a aspectelor pozitive ale personalității lui Lenin, a vieții lui (limitate) și a pasiunilor lui din afara politicii. Dar, deși materialele care pot servi drept sursă sunt foarte numeroase, ele ridică în continuare dubii. Ar trebui să se scrie despre Lenin prin prisma impresiilor admiratorilor sau ale adversarilor săi? Istoricii au astfel de ales: să urmeze liniile generale ale interpretării date de un grup sau de celălalt. Să aleagă între Lenin, geniul afabil, și Lenin, tiranul irascibil. Oare pot fi și ar trebui să fie evitate aceste stereotipuri?
Calea aleasă în această carte a fost aceea de a face referire la cuvintele lui Lenin ori de câte ori a fost cu putință. Articolele și scrisorile lui considerate neînsemnate constituie sursa cel mai des folosită. Urmează, ca prioritate, comentariile făcute despre el de personaje apropiate de epoca lui. Vrând-nevrând, memoriile Nadejdei Krupskaia au fost folosite în mare măsură pentru a da vieții lui Lenin o culoare personală, afectivă. Studiul fiind relativ de mici dimensiuni, s-a pus problema eliminării unui număr substanțial de surse. Cu toate acestea, concentrarea asupra scrierilor și faptelor lui Lenin a dat naștere, sperăm noi, unei imagini noi a lui Lenin, unui tablou al personalității sale mai puțin melodramatic și caricatural decât cel făcut de prietenii și dușmanii lui consacrați.
Pentru a veni în sprijinul celor care vor citi cartea, citatele din Lenin au trimiteri la edițiile în limba engleză ale operelor acestuia. Trimiterile la acestea și la alte două surse des întrebuințate au fost abreviate și inserate în text între paranteze drepte. Pentru surse și abrevieri se folosesc următoarele convenții: Operele complete ale lui Lenin, 47 vol. (Moscova, 1960-1970) (ediția în limba engleză) apar cu prescurtarea „OC”, urmată de numărul volumului și de cel al paginii la care se face trimiterea, de exemplu „șOC 27 113ț”. O notație asemănătoare s-a folosit pentru cele trei volume din Opere alese (Moscova, 1963-1964), de exemplu „șOA 2 419ț”. Ori de câte ori s-a putut, pentru citatele din Lenin s-a făcut trimitere la aceste trei volume, considerate relativ accesibile pentru posibilii cititori ai cărții. În același fel, s-au făcut trimiteri la alte două lucrări într-un singur volum. Este vorba despre Amintirile despre Lenin ale Nadejdei Krupskaia (Londra, 1970), care apar, de exemplu, sub forma „șKrupskaia 157ț”, numărul indicând desigur pagina, și despre cel mai bun studiu cronologic al vieții lui Lenin, Lenin: Life and Works („Lenin, viața și opera”), de G. Weber și H. Weber (Londra și Basingstoke, 1980), care apare, de exemplu, sub forma „șWeber 80ț”. În numeroasele citate din Lenin, dacă nu se specifică altfel, toate sublinierile sunt preluate din textele originale. Interpolările între paranteze drepte aparțin autorului.
Dacă nu se menționează altfel, datele din text sunt puse de acord cu datele din calendarul occidental. Totuși, în special pentru evenimentele petrecute în Rusia în 1917, am folosit calendarul pe stil vechi, care, până la abolirea lui la sfârșitul lui ianuarie 1918, era cu douăsprezece zile în urma celui occidental în secolul al XIX-lea și cu treisprezece zile în urmă în secolul al XX-lea. S-a procedat astfel în primul rând pentru a menține Revoluția din Februarie în februarie și Revoluția din Octombrie în octombrie. Folosirea calendarului pe stil vechi este indicată prin plasarea parantezei „(SV)” după dată.»