Dupa triumfala calificare in sferturi, in dauna Belgiei, Hakan aukur se visa deja in finala Euro 2000. A venit insa ziua de sambata si o data cu ea momentul trezirii la cruda realitate. Figo et comp. nu numai ca i-au dat desteptarea celebrului atacant turc, dar i-au aratat si cam pana unde-i este plapuma. Pentru ca supusii semilunei le-au fost inferiori portughezilor chiar si in acele prime 30 de minute cand pe teren au avut echipa completa.
Eliminarea lui Alpay, pentru lovirea lui Fernando Couto, n-a facut decat sa le netezeasca lusitanilor drumul spre o victorie previzibila inca de la inceputul jocului. Ca balonul a trecut pentru prima oara linia portii abia in minutul 42, asta-i o treaba ce tine de o meteahna mai veche a “brazilienilor Europei”. De cand lumea, ei stiu foarte bine cu mingea pana-n careu, dupa care se pierd in fata portarului advers. A fost cazul in dese randuri si pe “ArenA” din Amsterdam, insa pana la un punct. Nuno Gomes nu putea sa rateze reluarea la doua faze scoala create de acest genial Figo, de departe cel mai bun jucator prezent la turneul final. Ar fi fost prea de tot.
Turcia? Cand tot jocul este orientat spre un singur om, Hakan aukur, e greu sa emiti pretentii. Chiar daca in tribune te sustin 20.000 de compatrioti si intre buturi este un portar, Rustu, de clasa mondiala. Iar cand ai penalty la 0-1, fault Couto la Arif, si nu-l materializezi, atunci se cheama ca-ti meriti soarta. Cu ajutorul lui Hagi si Gica Popescu, aukur s-a vazut in posesia Cupei UEFA. Dar pana la a juca cu trofeul continental pe masa, e cale lunga.