Eindhovenul a fost luni seara martorul celui mau frumos joc, Anglia -Portugalia, gazduit de turneul final al Europenelor. Tot ce are mai frumos fotbalul a iesit la iveala: driblinguri fine, cu Rui Costa in rol de prim solist; suturi-torpila, capitol la care Luis Figo a oferit o mostra cum rar se poate vedea la un asemenea nivel competitional; centrari taiate, liftate, covrig, de o formidabila precizie, toate avandu-l in prim plan pe David Beckham; goluri de kinograma care vor deveni cu siguranta generice TV in cele doua tari; o rasturnare de situatie greu de imaginat, lusitanii avand puterea de a reveni de la un paralizant 0-2 la un exaltant 3-2, fara a-si pierde o singura clipa capul si picioarele; un arbitraj discret, elegant, pe faza, al sudezului Anders Frisk, care a facut nota discordanta cu unele prestate anterior de colegii sai.
Cine ar fi crezut ca dupa debutul halucinant de joc, portughezii, ingenuncheati in numai un sfert de ora de golurile superbe realizate de Paul Scholes (cap sub transversala, min. 3) si Steve McManaman (voleu cu latul, min. 18) din centrarile de manual oferite de Beckham, vor fi capabili sa reintre in joc. Mai cu seama ca oamenii lui Kevin Keegan nu se putea gandi la calvarul ce avea sa urmeze. “Este trist sa pierzi o partida de vis dupa ce, 20 de minute, ai fost la carma ei. Din pacate portughezii l-au avut pe acest extraordinar Luis Figo care a prins o zi magnifica tocmai impotriva noastra”, a declarat selectionerul englez.
Fuleul de felina a lui Figo, serpuirea inselatoare si forta sutului sau nu i-au lasat nici o speranta nevinovatului Seaman, Portugalia intrand in joc din minutul 22. Lui i s-au alaturat imediat decarul Fiorentinei, Rui Costa, un conducator de joc de mare o eleganta, si Joao Pinto, tripleta reusind sa insaileze atac dupa atac bazate pe un desen uluitor de simplu. Gratie lor, Portugalia a reusit sa puna stapanire pe joc, si egalarea s-a produs in urma plonjonului la sacrificiu, in picioarele lui Sol Campbell, pentru un gol magnific realizat de Pinto din centrarea lui Costa. Era minutul 37, scorul devenise 2-2, tribuna engleza fusese redusa la tacere, si pe stadion se auzea doar “Portugal, Portugal!”.
Iar in momentul in care Nuno Gomes, varful care statuse la cutie, a inselat vigilenta duetului Adams – Seaman, ducand scorul la 3-2, Humberto Coelho a fost convins ca nu poate scapa victoria. “Am obtinut cea mai important succes din cariera in fata unui adversar de top. Am suferit o buna perioada, dar in final am fost recompensati. Figo? Un mare jucator. Unul exceptional, ca si intreaga echipa”.
Intr-adevar, un geniu acest Figo, omul de care se leaga toate sperantele lusitanilor in jocul urmator cu Romania. “A fost cel mai frumos gol marcat la Nationala. Pentru a privi linistiti la sferturi trebuie mai intai sa invingem Romania”. Dorinta cu care, evident, noi nu putem fi de acord.