Desprins dintr-o poveste despre sine, ansamblul figurativ al tinerei pictorite Simona Vilau, studenta la Universitatea de Arta Bucuresti la clasa profesorului Sorin Ilfoveanu, reuneste 22 de lucrari dispuse asemeni unui decor scenic in spatiul simezei si legate intre ele de simbolul unei copilarii ce trebuia explorata.
Marcand o prima varsta creatoare, Frumoasa, Revolta si Greata, titlul acestei a treia expozitii personale, inainte de a-i sustine o “carte de vizita” stilistica, ii creioneaza imaginea inceputului de poveste adolescentina. Portretele, prezentate in format dreptunghiular, compun o lume pe care artista incepe sa o analizeze, raportandu-se la o incercare de cunoastere a sinelui ascuns, a laturilor sale nepatrunse pana acum. Fara a fi o demonstratie narcisista, incercarea de a ajunge in acea lume tainica devine o gesticulare in contraste si tonuri vii a unei fizionomii vadit amorfe, cu accentuari ale zonelor voluptuoase.
Simona Vilau isi gaseste si o cheie de violente cromatice in care evolueaza personaje marcate de o anume extravaganta, intr-un discurs de arii ludice. Aceste compozitii figurative, cuprinse, insa, in format de careu, compun un joc pe care artista il manipuleaza riguros, accentuand buzele si ochii, modelandu-le diferit, in functie de situatie, schimband tonurile si forma pentru a lumina, asa cum luminezi cu un reflector, ipostazele diferite ale aceleiasi persoane. Imaginea nu se citeste in totalitate, ci in mod fragmentar, pe baza unui dialog personal hranit de fantasme, proiectii, pulsiuni.
Artista se instaleaza intr-un registru al povestii in care titluri alese cu grija – Clyde si Ted, Mic dejun cu Ahile, Androginul, Sarah si bunica cu pisica, Sarah in iarba – trimit la personajele marcante ale varstei in care “ursuletul de plus”, cel nevinovat si fragil, devine vulnerabil. Personajele sale nu sunt insa, in totalitate, tipuri fara identitate. Sarah este personajul feminin care apare in ipostaza stapanirii unor evadari interioare.
Pictura cu tuse de culori aspre, cu tonalitati saturate si cu un fond exaltat, propune ca element expresiv corpul, redandu-i concretetea prin fragmentarea spatiului si printr-o incercare de construire a unei vederi bidimensionale, cu varste si costumatii diverse. Povestea artistei capata dimensiunile unei interpretari senzuale a propriului rol de copil.