Adrian Majuru, Mihai I. Grăjdeanu
Tata Moșu – o poveste interbelică
Editura Muzeului Municipiului București
Ieri, 4 februarie, la Grand Hotel Continental București, s-a lansat romanul „Tata Moșu – o poveste interbelică” în limba engleză. Traducere și adaptare: Eliana I. Radu. Este povestea uimitoare a unui hoț de buzunare ajuns erou al unei benzi desenate. Primul roman grafic în care autorul textului, autorul benzii desenate și subiectul sunt românești.
„Cred că personajul nostru și-a dorit foarte mult ca întâmplările care s-au legat în viața sa să rămână cunoscute cumva – a spus Adrian Majuru. Povestea este românească ca și editura, deci practic este un proiect de viață care s-a încheiat cândva, dar care este oferit publicului de pretutindeni, din interiorul unui spațiu cultural foarte bogat în astfel de întâmplări… aici mă refer la mediul urban. Așadar, cred că mai sunt și alte povești și dincolo sau dincoace de interbelic care așteaptă să prindă viață prin banda desenată. În cazul personajului acestei povești, m-a surprins faptul că în epocă, în timpul vieții lui – atunci când a fost închis o perioadă mai îndelungată la închisoarea Văcărești – a fost obiectul unor cercetări sociologice și în afară de legiști l-au mai studiat într-o manieră antropologică cât se poate de serioasă oameni veniți din zona universitară; faptul că un om simplu a determinat atâta interes prin maniera spectaculoasă pe care a tot acumulat-o în spatele său în a trăi cumva altfel… atunci am încercat să mă apropii mai mult de acest personaj care a trăit în realitate, în Bucureștiul anilor ‘20. A fost activ până la venirea comunismului după care i se pierde urma și am văzut că există un drum singular care nu se regăsește în faptele și în destinul altor infractori, să spunem așa, de drept comun, că el asta a fost, dar a știut, în mod conștient, pe ce palier se afla, adesea împins de un cadru social care nu l-a ajutat foarte mult atunci când era adolescent, sau la prima tinerețe.”
„Înainte de a citi scenariul romanului grafic «Tata Moșu» îmi imaginam cum ar fi această poveste, îmi imaginam un hoț de buzunare care încerca să găsească tot felul de metode ingenioase, tot felul de trucuri pentru a fura de la oameni.
Dar citind povestea și cunoscându-l mai bine pe Alex Ștefănescu, cred că el este un hoț cu principii. Chiar dacă la început el este un anti-erou. De obicei hoții sunt prinși de eroii de benzi desenate!! Personajul nostru trece însă printr-o călătorie, încearcă să ajungă undeva. El își ajută familia chiar dacă prin furt și de multe ori este prins și pedepsit, el încearcă să-și găsească o liniște sufletească, trece printr-o serie de aventuri, prin cele două mari războaie și la un moment dat chiar salvează niște vieți omenești. Cred că dintr-un anti-erou, Tata Moșu devine eroul acestei povești!” – Mihai. I. Grăjdeanu
„Ion Ștefănescu, zis Tata-Moșu – mai spune Adrian Majuru – s-a născut la periferia orașului, părinții i-au divorțat, a fost lăsat în seama maidanelor. Vagabondajul, viața de maidan îi va dezvolta cu rapiditate «germenul revoltei sociale». Deși a finalizat cu greu școala primară și a fost dat apoi la liceul Lazăr, a trebuit să abandoneze din motive pecuniare, cauzate de certurile violente dintre mama sa și măcelar.” A intrat într-o bandă, Vlad Dracul, la 15 ani a ajuns la pușcărie, în 1915, de unde evadează în timpul retragerii armatei române în Moldova. Ajuns în stradă, împreună cu alți foști pușcăriași, dau lovitură după lovitură.
După război, își face propria bandă. „În bandă – mai povestește Adrian Majuru – se afla o adolescentă, care se angaja pe la diferiți comercianți. În câteva zile, banda afla tot ce se găsea de valoare în magazin, iar spargererea era ca sigură. Dormind într-o noapte la mama sa, aceasta l-a denunțat iar dimineața «s-a trezit cu toată poliția la capul lui. A fost legat cu mâinile la spate, i s-a confiscat revolverul dar o prietenă a reușit să-i strecoare în buzunarul de la spate un șiș, cu care, în drum spre poliție și-a tăiat sforile și după ce a dat doi pumni celor doi sergenți, a luat-o la fugă. Aceștia au tras și l-au rănit în spate. S-a prăbușit la pământ și s-a făcut mort. Agenții constatând «decesul» l-au lăsat în paza unei santinele și au plecat să anunțe secția de poliție. Paznicul știind că este mort, nu i-a acordat nici o atenție. La un moment dat, Tata-Moșu, făcând o sforțare supraomenească a sărit de lângă santinelă peste un gard și s-a ascuns într-o rezervă de țiței. Era din nou liber!”
„Niciodată în cariera lui nu a putut fi prins în confruntări directe, ci doar prin trădări ale concubinelor, ale unor rude, sau ale rivalilor de bandă. A reușit să evadeze din majoritatea detențiilor căci «nu toți proștii pot să fure» spunea Tata Moșu. Prins din nou abia în 1934, Tata-Moșu a fost supus unor analize sociologie și psihologice foarte minuțios pregătite.”