Cum a apărut pragul de deținere
Fondurile Proprietății Private (FPP) au fost create prin legea privatizării de la începutul anilor ’90. Ele au primit în administrare circa 25% din averea națională, reprezentând pachete de acțiuni la sute de companii, printre care BCR, BRD, Banpost.
Al doilea program de privatizare în masă al guvernului Văcăroiu, cunoscut și ca “a doua cuponiadă”, a permis populației să depună cupoanele primite gratuit de la stat la FPP-uri care au fost transformate în SIF-uri. Astfel, circa 9 milioane de români au devenit acționari la SIF-uri.
Încă de la început au existat temeri că unii ar putea acumula prea multe acțiuni, ajungând să controleze astfel o mare parte a avuției naționale. La început, SIF-urile nu erau listate la bursă, lucru care s-a întâmplat abia în 1999, iar acțiunile nu aveau un preț de piață. Existau în acea perioadă adevărate rețele care mergeau prin piețe, la colț de stradă sau prin sate și cumpărau acțiuni sau cupoane pe prețuri de nimic, posesorii lor neavând niciun reper privind valoarea lor reală.
Primele statute ale FPP-urilor, elaborate de Agenția Națională de Privatizare, nu prevedeau niciun prag de deținere.
Pentru a evita acumularea unor pachete mari la SIF-uri, a fost introdus în statutul lor prevederea conform căreia niciun acționar nu poate deține mai mult de 0,1% din capital. Decizia a fost politică și i-a transformat peste noapte pe administratorii SIF-urilor în stăpânii absoluți ai acestor companii.
Pragul de 0,1% făcea imposibil ca acționarii să aibă vreo implicare în administrarea SIF-urilor sau să poată pune presiune pe administratori și să le ceară socoteală. În plus, existența pragului a făcut ca investitorii mari care începuseră să vină în România la acea vreme să nu se uite la aceste companii. Astfel, SIF-urile s-au tranzacționat multă vreme, chiar și după listare, la 10-20% din valoarea nominală, împiedicându-i pe cei 9 milioane de acționari să obțină un preț corect.
În schimb, au fost destui care au profitat de prețurile mici și au acumulat milioane de acțiuni, în ciuda limitărilor din statut, folosindu-se de zeci de firme sau de interpuși. Astfel, personaje controversate precum Sorin Ovidiu Vîntu, Dinel Staicu sau Cătălin Chelu au cumpărat pachete mari din SIF-uri pe care le-au vândut mai târziu cu profituri uriașe.
Controlul aproape inexistent al acționarilor le-a permis administratorilor SIF-urilor și celor câțiva acționari mai influenți din umbră să dispună după propriile interese de activele societăților, iar scandalurile legate de implicarea unor SIF-uri în afaceri controversate nu au întârziat să apară.
Încă de la început, administratorii SIF, care aveau la îndemână listele cu acționari și datele acestora, și-au pus la punct un sistem prin care adunau mii de mandate de reprezentare de la acționari din toată țara pentru adunările generale ale acționarilor, reușind astfel să fie realeși de fiecare dată.
Primul asalt: majorarea pragului la 1%
Prin 2002, piața locală de capital a intrat într-o perioadă de expansiune. Listarea Petrom și BRD a atras atenția unor fonduri de investiții mari asupra bursei de la București. Americanii de la Julius Baer, suedezii de la East Capital și alții au început să cumpere acțiuni românești. Au început să apară și investitori locali tot mai puternici, oameni care au investit pe bursă de la început și au făcut averi pe bursă sau oameni de afaceri care au câștigat din alte businessuri și au început să facă plasamente și pe bursă.
Intrarea lor în acționariatul SIF-urilor a determinat presiuni tot mai mari pentru renunțarea la pragul de deținere de 0,1%. La începutul lui 2005 au început să fie discutate mai multe alternative: ridicarea pragului la 1%, la 5% sau eliminarea totală. În final, s-a optat pentru ridicarea la 1%, soluție care a fost în final agreată și de administratorii SIF-urilor. Din nou s-a motivat că acest prag de 1% va limita posibilitatea de preluare ostilă a SIF-urilor.
Modificarea pragului a fost aprobată prin ordonanță de guvern în iulie 2005. În acel an, SIF-urile au crescut în medie cu 175%.
Pentru a se înlătura posibilitatea preluării ostile, în 2006 s-a decis ca limita de 1% să se aplice și grupurilor de investitori care acționează în mod concertat, adică au o strategie comună. CNVM nu a vrut să-și asume aplicarea acestei prevederi, pasând responsabilitatea administratorilor SIF-urilor, care au devenit adevărați detectivi, căutând legături între companii și persoane chiar și când era vorba despre firme străine. Prima aplicare concretă a deținerii concertate a avut loc la SIF Oltenia, în 2008, când Cătălin Chelu a vrut să-l dea jos pe Dinel Staicu din funcția de președinte. Atunci, conducerea SIF Oltenia a scos la iveală zeci de firme ale lui Chelu care dețineau împreună 8% din companie și i-au suspendat drepturile de vot. Apoi, la fiecare adunare generală de la SIF-uri au apărut liste cu acționari care se presupunea că ar fi acționat în mod concertat.
Cel mai mare scandal a fost la AGA de la SIF Banat-Crișana (SIF1) din 2009, când conducerea SIF a suspendat drepturile de vot ale unui grup mare de acționari din care făceau parte Banca Transilvania, Horia Ciorcilă, fonduri de investiții și o serie de firme locale și străine, toate fiind bănuite că acționau în mod concertat cu Banca Transilvania. Prin această măsură, Ioan Cuzman, președintele SIF1, a reușit să păstreze controlul CA.
În urma acestui scandal vocile care cereau eliminarea pragului de deținere la SIF-uri au devenit tot mai puternice, iar un grup de parlamentari a inițiat un proiect de lege în acest sens.
A doua revoluție: majorarea pragului la 5%
În luna iunie 2009, un grup de senatori și deputați a inițiat un proiect de lege care viza eliminarea pragului de deținere la SIF-uri. Proiectul a intrat în septembrie în analiza comisiilor Senatului, care au hotărât că eliminarea pragului este totuși prea riscantă pentru viitorul SIF-urilor și au decis majorarea pragului de la 1% la 5%. Proiectul a fost votat de Senat pe 11 noiembrie 2009. La finalul lui 2009, SIF-urile înregistrau creșteri de 90%.
Proiectul a mers apoi în Camera Deputaților, unde s-a împotmolit în comisii fiind “pus la păstrare” timp de aproape doi ani. La începutul acestei luni, proiectul a revenit dintr-odată în atenție, fiind aprobat de Comisia de buget și finanțe din Camera Deputaților, iar luni urmează să fie votat în plen. Acțiunile SIF-urilor au crescut deja cu 30% de la începutul lunii.