Povesti cu radacini

Mai credeti ca vechii egipteni foloseau planoare foarte sofisticate pentru transport si distractie? Erau ei in stare sa prezica viitorul si sa deplaseze obiecte masive folosind doar forta gandului? Sa fi fost oare balonul cu aer cald vehicolul care i-a ajutat pe incasii de pe platoul Nazca sa deseneze imensele figuri geometrice, animale si umane, care ne uimesc si azi?
Intrebari precum cele de mai sus, popularizate de Daniken, Fort, Velikovski si multi altii, foarte gustate de marele public, au un mare defect: ele mascheaza problemele reale ale istoriei stiintei si ne-ar putea face sa trecem cu vederea contributia esentiala adusa de ne-europeni, arabii, indienii, chinezii, polinezienii, locuitorii Americii Centrale si de Sud la aparitia si dezvoltarea a ceea ce numim astazi stiinta si tehnologie.
Modelul standard este bine cunoscut, stiinta incepe cam cu 600 de ani inaintea erei crestine in Grecia antica, unde personaje ca Pitagora, Empedocle, Democrit, Aristotel si alti intelepti au pus bazele gandirii stiintifice moderne. Un catalog al descoperirilor si inventiilor aparute pe alte meleaguri, fie el si partial, este, fara pic de exagerare, uluitor. Babilonienii descoperisera si aplicau teorema lui Pitagora cu mai bine de 1500 de ani inaintea nasterii acestuia, matematicienii din India inventasera algebra si calculul integral si diferential cu un mileniu inaintea europenilor, astronomul arab Ibn Al Shatir a descris miscarea planetelor sistemului solar cu multe secole de avans fata de Copernic.
Harti realizate dupa proiectia ce poarta numele geografului flamand Gerardus Mercator erau publicate in China cu sute de ani inainte ca acesta sa-si inceapa cariera. Si tot in China oamenii de stiinta au definit in secolul III inainte de era crestina prima lege a miscarii la care Newton a ajuns dupa inca doua mii de ani, fara a mai pomeni tiparul cu blocuri mobile care era utilizat in asemenea masura incat autoritatile au fost nevoite sa emita un edict care interzicea excesele de tiraj ale calendarelor astrologice, asta iin anul 868 al erei crestine. Gutenberg a debutat ceva mai tarziu, peste mai bine de 500 de ani.
Aztecii vulcanizau cauciucul pentru mingi cu o mie de ani inainte de Goodeyear, mayanii si indienii au inventat numarul zero, modelul heliocentric al sistemului solar si aspectul eliptic al orbitelor planetare, pana la Kepler mai aveam de asteptat. Arabii au intemeiat  primul observator astronomic si au dat nume multor stele (vezi Algor, Aldebaran, Betelgeuse), iar in China antica a aparut prima harta cereasca si tot acolo a fost inventat seismograful, in anul 132 al erei crestine!
Pe o nota mai apropiata de viata cotidiana, sa nu uitam ca in civilizatia Harappa care a inflorit intre 3000 si 1500 inaintea erei crestine (in ceea ce este azi Vestul Indiei) a fost inventat closetul cu capac de lemn legat la canalizare, regasit in Creta antica pe vremea legendarului rege Minos. Cocheti, vechii egipteni au creat primele farduri si foloseau impotriva matretii  o potiune care cuprindea si grasime de hipopotam.
Cat de adanci sunt radacinile stiintei moderne ? Un singur exemplu: atat de modernul termen cibernetic “algoritm” isi are originea in numele unui matematician din secolul IX al erei crestine, al Khwarizmi.
Eu unul ma multumesc in acest domeniu cu o fictiune semnata de Xavier le Maitre, autorul multor povesti cu oameni primitivi. Una dintre ele ne vorbeste despre aventurile unui vanator care se rataceste si este obligat sa manance ierburi. La un moment dat simte ca saliveaza abundent la mirosul si gustul unui bulb proaspat scos din pamant. Descoperise usturoiul.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar